3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

slăbănog, ~oa [At: VARLAAM, C. 38 / V: (reg) ~noc~ a, ~nov sm, ~bon~ a, slobon~ a, slobonov sm, scl~, zl~ a / Pl: ~nogi, ~oage / E: bg слабонога] 1-2 smf, a (Îrg) (Om) paralitic. 3-4 smf, a (Pgn) (Om) bolnav. 5-6 smf, a (Pgn) (Om) infirm. 7 sm (Îs) Duminica (sau sâmbăta) ~ului Sărbătoare creștină care se prăznuiește în a treia duminică (sau sâmbătă) după Paști. 8-13 a, smf Slab (1-2, 6-7, 8-9). 14-15 a Slab (13, 55). 16 a (Reg; d. urechi; îf sclăbănog) Clăpăug. 17 a (Îvr; d. corzi, d. arcuri etc.) Destins2 (5). 18-19 smf, a (Îrg) (Om) sărac. 20-21 smf, a (Rar) (Om) prostănac. 22 sm, rar, sf Plantă din familia balsaminaceelor, cu tulpina suculentă și cu frunze ovale, care se strâng la atingere, cu flori galbene, punctate în interior cu roșu, cu fructul o capsulă care explodează la maturitate, folosită în medicină, mai ales ca laxativ sau diuretic Si: (reg) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie (Impatiens noli-tangere). 23 sm (Bot; reg; șîc ~ de câmp) Trepădătoare (Mercurialis annua). 24 sm (Bot; reg; șîc slobonov de câmp) Brei (Mercurialis perennis). 25 sm (Bot; reg) Cârcel (Ephedra distachya). 26 sm (Bot; reg) Jale (Salvia pratensis). 27 sm (Bot; reg) Buruiana viermilor (Polygonum mite). 28 sm (Bot; Mun) Buberic (Scrophularia nodosa). 29 sm (Bot; reg; îf slobonog) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 30 sm (Bot; reg) Coada-calului (Equisetum arvense).

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč.

SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

CÂRCÉL ~i m. 1) Contracție involuntară a mușchilor însoțită de o durere acută. 2) Organ vegetal al unor plante cu ajutorul căruia aceasta se prinde de obiectele din apropiere. /cf. sb. krț + suf. ~el

SLĂBĂNÓG1 ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga

SLĂBĂNÓG2 ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre ființe) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârcél (med., bot., zool.) s. m., pl. cârcéi, art. cârcéii

slăbănóg adj. m., s. m., pl. slăbănógi; f. sg. slăbănoágă, pl. slăbănoáge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRCÉL s. 1. (reg.) acățele (pl.) cir. (~ al unor plante agățătoare.) 2. v. căpușă. 3. (BOT.) (Ephedra distachya) slăbănog.

CÂRCÉL s. v. căpușă, cercel.

SLĂBĂNÓG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.

SLĂBĂNÓG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaș, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.

SLĂBĂNÓG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.

SLĂBĂNÓG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.

Slăbănog ≠ grăsan, tare, vânjos, vânos, voinic, zdravăn

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EPHEDRA L., EFEDRA, fam. Ephedraceae. Gen originar din regiunile continentale, mediteraneene, Asia, America de N, America Latină, cca 34 specii, tufe mici, bogat ramificate, uneori tîrîtoare sau agățătoare, arbuști. Frunze mici în formă de solzi. Flori unisexuat-dioice, galbene, cele femele dispuse cîte 2 în inflorescențe, cele mascule (cca 4 lobi pieloși și cca 8 stamine) dispuse cîte cca 16 în inflorescențe. Fruct, bacă falsă, roșie, 2 semințe cu înveliș roșu, cărnos.

Ephedra distachya L., « Cîrcel » (syn. E. monostachya L.; E. vulgaris Rich.). Arbust (cca 1 m înălțime), la bază tîrîtor, cu ramificație densă, erectă, verde, muchiată. Frunze opuse, solzoase. Flori galbene. Preferă terenuri nisipoase.

Ephedra nevadensis S. Wats. Arbust (cca 0,50 m înălțime) foarte ramificat, lăstari gri-verzi sau verzi-albăstrui. Nu prea rezistă iarna.

Intrare: Ephedra (gen de plante)
Ephedra (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Ephedra
Intrare: Ephedra distachya
Ephedra distachya park  nomenclatura binară
compus
  • Ephedra distachya
Intrare: Ephedra nevadensis
Ephedra nevadensis park  nomenclatura binară
compus
  • Ephedra nevadensis