3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč.

SLĂBĂNÓG, -OÁGĂ, slăbănogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscățiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă; debil. II. S. m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

CÂRCÉL ~i m. 1) Contracție involuntară a mușchilor însoțită de o durere acută. 2) Organ vegetal al unor plante cu ajutorul căruia aceasta se prinde de obiectele din apropiere. /cf. sb. krț + suf. ~el

SLĂBĂNÓG1 ~gi m. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, pintenate, folosite în scopuri medicinale. /<bulg. slabonoga

SLĂBĂNÓG2 ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival 1) (despre persoane) Care este deosebit de slab la trup. 2) (despre ființe) Care este lipsit de putere fizică; neputincios; bicisnic. /<bulg. slabonoga


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârcél (med., bot., zool.) s. m., pl. cârcéi, art. cârcéii

slăbănóg adj. m., s. m., pl. slăbănógi; f. sg. slăbănoágă, pl. slăbănoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCÉL s. v. căpușă, cercel.

CÂRCÉL s. 1. (reg.) acățele (pl.) cir. (~ al unor plante agățătoare.) 2. v. căpușă. 3. (BOT.) (Ephedra distachya) slăbănog.

SLĂBĂNÓG adj., s. I. 1. adj. v. slab. 2. adj. v. debil. 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~oagă.) 4. adj., s. v. neputincios. II. s. (BOT.) 1. (Impatiens nolitangere) (reg.) brăduleț, brie, calapăr, iadeș, ploponog, răchițele (pl.), slobonov, buruiana-celor-slabi, iarbă-roșie. 2. (Ephedra distachya) cârcel.

SLĂBĂNÓG s. v. barba-ursului, coada-calului, trepădătoare.

SLĂBĂNÓG adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaș, olog, paralitic, sărac, sărman, schilod.

SLĂBĂNÓG adj. v. coborât, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins.

Slăbănog ≠ grăsan, tare, vânjos, vânos, voinic, zdravăn


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EPHEDRA L., EFEDRA, fam. Ephedraceae. Gen originar din regiunile continentale, mediteraneene, Asia, America de N, America Latină, cca 34 specii, tufe mici, bogat ramificate, uneori tîrîtoare sau agățătoare, arbuști. Frunze mici în formă de solzi. Flori unisexuat-dioice, galbene, cele femele dispuse cîte 2 în inflorescențe, cele mascule (cca 4 lobi pieloși și cca 8 stamine) dispuse cîte cca 16 în inflorescențe. Fruct, bacă falsă, roșie, 2 semințe cu înveliș roșu, cărnos.

Ephedra distachya L., « Cîrcel » (syn. E. monostachya L.; E. vulgaris Rich.). Arbust (cca 1 m înălțime), la bază tîrîtor, cu ramificație densă, erectă, verde, muchiată. Frunze opuse, solzoase. Flori galbene. Preferă terenuri nisipoase.

Ephedra nevadensis S. Wats. Arbust (cca 0,50 m înălțime) foarte ramificat, lăstari gri-verzi sau verzi-albăstrui. Nu prea rezistă iarna.

Intrare: Ephedra (gen de plante)
Ephedra (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Ephedra
Intrare: Ephedra distachya
Ephedra distachya  nomenclatura binară
compus
  • Ephedra distachya
Intrare: Ephedra nevadensis
Ephedra nevadensis  nomenclatura binară
compus
  • Ephedra nevadensis