EDICUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.

edicul sn [At: LM / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~e / E: fr édicule, lat aediculum] 1 Templu mic. 2 Capelă (închisă cu grilă). 3 Nișă într-o încăpere funerară, pentru portierele morților sau pentru urne. 4-5 Chioșc sau pavilion într-un loc public. 6-7 Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 8 Tabernacul într-un templu roman.

ediculă sf vz edicul

EDICUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.

EDICUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară (de obicei în grădini, în parcuri). V. căsuță, chioșc. ♦ Construcție care adăpostește de intemperii o lucrare de artă. 2. Nișă într-o încăpere funerară pentru portretele morților sau pentru urnele funerare.

EDICUL s.n. 1. Chioșc, pavilion făcut de obicei în parcuri. ♦ Învelitoare, acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. 2. Nișă în care se pun portretele morților, urnele funerare. [< fr. édicule].

EDICUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum)

EDICUL ~e n. 1) Mic edificiu (chioșc, pavilion) ridicat într-un loc public. 2) Construcție ușoară care apără de intemperii o lucrare de artă. /<fr. édicule, lat. aediculum

Ediculeà f. («Cele șapte Turnuri»), faimoasă închisoare de Stat la Constantinopole, în care s’aruncau od. ambasadorii și Domnii creștini căzuți în disgrație. [Turc. YEDI KULLÈ].

edicul s. n., pl. edicule

edicul s. n., pl. edicule

edicul s. n., pl. edicule

EDICULE (în traducere „Cele șapte turnuri”), închisoare celebră din Istanbul. Aici au fost întemnițați și domni români, între care Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii și sfetnicul său, Ianache.