2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.

edícul sn [At: LM / V: (înv) sf / Pl: ~e / E: fr édicule, lat aediculum] 1 Templu mic. 2 Capelă (închisă cu grilă). 3 Nișă într-o încăpere funerară, pentru portierele morților sau pentru urne. 4-5 Chioșc sau pavilion într-un loc public. 6-7 Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 8 Tabernacul într-un templu roman.

EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.

EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară (de obicei în grădini, în parcuri). V. căsuță, chioșc. ♦ Construcție care adăpostește de intemperii o lucrare de artă. 2. Nișă într-o încăpere funerară pentru portretele morților sau pentru urnele funerare.

EDÍCUL s.n. 1. Chioșc, pavilion făcut de obicei în parcuri. ♦ Învelitoare, acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. 2. Nișă în care se pun portretele morților, urnele funerare. [< fr. édicule].

EDÍCUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum)

EDÍCUL ~e n. 1) Mic edificiu (chioșc, pavilion) ridicat într-un loc public. 2) Construcție ușoară care apără de intemperii o lucrare de artă. /<fr. édicule, lat. aediculum

Ediculeà f. («Cele șapte Turnuri»), faimoasă închisoare de Stat la Constantinopole, în care s’aruncau od. ambasadorii și Domnii creștini căzuți în disgrație. [Turc. YEDI KULLÈ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EDICULE (în traducere „Cele șapte turnuri”), închisoare celebră din Istanbul. Aici au fost întemnițați și domni români, între care Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii și sfetnicul său, Ianache.

Intrare: Edicule
Edicule
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: edicul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • edicul
  • ediculul
  • ediculu‑
plural
  • edicule
  • ediculele
genitiv-dativ singular
  • edicul
  • ediculului
plural
  • edicule
  • ediculelor
vocativ singular
plural
ediculă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

edicul ediculă

  • 1. Construcție mică ridicată într-un loc public.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Tabernacul într-un templu roman.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: