4 definiții pentru Ecaterina

Caterina f. numele mai multor suverane: CATERINA I, împărăteasa Rusiei, simplă țărancă, deveni soția lui Petru cel Mare (1682-1727). ║ CATERINA CEA MARE, împărăteasa Rusiei, femeie superioară prin administrațiunea ei, dar nevrednică prin despotismul și depravațiunea sa; ea desmembră Polonia în trei rânduri, cumpără Crimea, protejă literele si științele (1729-1796).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ECATERINA (EKATERINA), numele a două împărătese ale Rusiei: E. I (1684-1827), soția lui Petru I cel Mare, împărăteasă (din 1725). A întărit autocrația prin crearea, în 1726, a Înaltului Consiliu Secret; E. II cea Mare (1729-1796), soția lui Petru III, pe care l-a înlăturat în 1762, devenind împărăteasă. Apărătoare a intereselor nobilimii, a întărit autocrația și procesul de aservire a țărănimii, înăbușind, în 1775, răscoala lui Pugaciov. A dus o politică externă activă, purtând războaie cu Imp. Otoman și Suedia; a anexat importante teritorii. A participat la acțiunile armate împotriva Revoluției Franceze și la cele trei împărțiri ale Poloniei.

ECATERINA gr. Aίϰατερίνα, nume transcris și cu e inițial, socotit ca feminin de la ’Eϰάτερος sau ’Eϰατος „care lovește de departe” atributul lui Apollo, sau ca derivat din ’Eϰάτη zeiță (Tagl). I. 1. Ecatarina (Mar); Catarina j-ța (17 B III 524); Catirina = Catrina (17 B III 226). 2. Icaterina, dobr. (RI XI 211); Caterinci și Catrina, act. 3. S-a format și un masculin: Catrinu, destul de frecvent pentru a produce derivate: Catrin/escu (Drag 302); -oiu, act.; Munții Catrinului, supranume ar. pentru m-tele Olimp, numit și „Codrii Cadrinului” în epos (AO IX 65) după portul Ecaterina, centru pastoral aromîn, situat la poalele lui. 4. Cu afer.: Trina f.; Trinea b,, olt. (Sur VI); Trinu s.r. Teleajen. Trincă b. (C Bog; Sd V 40; Isp IV1) și t. (Bez I 23); Trincea (ib); Trincu., A., act. Trincoi (Tec I). Cf. Trîncă, ard. (Paș). 5 + ăr: Catrinar (Buc); – Dochița, act. 6. Cătrin b, și f. (Mar); cu afer.: Rina ar, (Weig); 7. Cătrînău (17 B III 208) 8. Catrea f. (17 A I 88; V 112); Cătrea b. (16 B IV 193); -nu (Am). 9. Cătrior, -ești fam. (17 B III 73). II. Sub infl. germ. K a t y, rus Kатя și magh. K a t i, K a t i c a. 1. Cati (Ard; AO XI; Cata f. (Paș); Catea fam. (Scurtești Bz); Cătița, T.; Căta f., ard. (Var 22); – fam. băn. (Iugoslavia). 2. Catu Ioan, act. Cătlescu act.; -easca s. 3. Cătulești s. (Mus 24), Cătil/ă, b. (16 B V 119); -ești (Sur III). 5. Cátina, ar. (Weig); Catina, Miclăuș (Dm; Ștef); – ard., 1338 (Drăg 57 nr. 1); Catina, Ioan, poetul; Cătina s. (r. Cislău), nu < subst. cătină. 6. Catinca f. (P13; P Bor 29), frecv. în genere. 7. Cu afer.: Tinca f. și s. act; – și Tinca fam. (Jiul ard). 8. Cătincea b., olt. (Cand 133). 9. Catoiu, ard. (Paș). 10. Cătuiu,, Gh. (Vr C 126). 11. Cătuț, V. (Tg-Jiu), -u s; -a f. (Ard). 12. Cătoca b. (Vr), < ung. K a t o k a ipoc. < Ecaterina. III. Forma cu l < r, comună limbilor: romînă, albaneză: Katalina, spaniolă: C a t al i n a (Palazzi, Nuovo diz. della l. italiana 1940) și ungară (K a t a l i n): 1. Cătălin fam. buc.; Cătălină, i. ar.; ard. – (RI VIII 144);- munt. (17 B II 316; Pu); olt. (Grș 12). 2. Cătalina (Moț). 3. Catelina f. (Mar; 17 A V 19). 4. Cătălin, -a (Sd XI 272; 16 A II 124); -a doamna lui Radu cel Mare (BCI VII 68); -oiu (Cand 133).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Ecaterina, sfântă mare martiră în timpul împăratului Maxim tracul. Având o cultură aleasă și fiind de neam împărătesc, a fost obligată de împărat la o dispută cu învățatii vremii, pe care nu numai că i-a întrecut, dar i-a și convertit la creștinism. A fost supusă la mari chinuri și apoi decapitată. Moaștele sale au fost aduse în Egipt în sec. 8 și așezate într-o m-re din Sinai, zidită de împărăteasa Elena. Este sărbătorită la 25 noiembrie.

Intrare: Ecaterina
Ecaterina