DOLCA sf. 🐒 Cățea ciobănească: Dolca, haita cea bătrînă (ALECS.-P.); cînd era lupul miel și ~ cățel (MERA).

dolcă sf [At: CIHAC, II, 104 / Pl: ~lci / E: nct] (Mol, Ban, Olt) Cățea ciobănească de pază sau de vânătoare.

DOLFA sf. (R.-COD.) 🐒 – DOLCA.

dolcă f. femeiușca dulăului: dolca, haita cea bătrână AL. [V. dulău].

Dolă, Dolc/a, -ești, -u v. Anatolie 3, 7.

dolcă, dolci, s.f. (înv.) cățea, femeiușca dulăului.