dexonline

2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

docăi v vz docăni

docăni [At: JIPESCU, O. 118 / V: ~ăi / Pzi: ~nesc / E: fo] (Olt) 1 vt A certa (1-2). 2 vr A pricepe.

docăĭésc și docănésc v. tr. (cp. cu tocănesc). Olt. Stăruĭ, insist, bat capu: l-am certat, l-am docănit; degeaba! (NPl. Ceaur, 54 și 14).

Etimologice

docăni (-nesc, -it), vb. – A pisa, a insista, a deranja. – Var. docăi. Creație expresivă, cf. tocăni, bocăni. În Olt. și Munt.

Enciclopedice

Doc/a, -an, -ani, -ă v. Evdochia I 8 și Evdochim III 1-3.

Sinonime

DOCĂNI vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra.

docăni vb. v. ADMONESTA. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA.

Intrare: Docani

Docani nume propriu

nume propriu (I3)

Docani

Intrare: docăni

docăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) docăni	docănire	docănit docănitu‑	docănind docănindu‑	singular	plural
		(a) docăni	docănire	docănit docănitu‑	docănind docănindu‑	docănește	docăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	docănesc	(să) docănesc	docăneam	docănii	docănisem
	a II-a (tu)	docănești	(să) docănești	docăneai	docăniși	docăniseși
	a III-a (el, ea)	docănește	(să) docănească	docănea	docăni	docănise
plural	I (noi)	docănim	(să) docănim	docăneam	docănirăm	docăniserăm docănisem
	a II-a (voi)	docăniți	(să) docăniți	docăneați	docănirăți	docăniserăți docăniseți
	a III-a (ei, ele)	docănesc	(să) docănească	docăneau	docăniră	docăniseră

docăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)