2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despi sf [At: ȘINCAI, HR. 291/17 / Pl: ~ne / E: ngr δεσποινα] (Înv) 1 Stăpână. 2 Soție a unui despot.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DESPINA gr. Δέσποινα, epitet luat de soția sau fiica unui „despot”; în mediogr. « Madona ». I. 1. Despina, Milița, soția lui Neagoe Vodă; – Calea, soacra Iui Matei-Basarab. 2. Despinian, Ioniță, mold. (Sd VI 92). 3. Dăspina f. (16 B III 210). 4. Scurtare populară: Despa f., act.; Despe f. (Olt); -a b., olt.; Despan, Gr. (Puc.). 5. Sub influență ucr.: Odespa (Tut). II. Cu mutarea lui e în o, prin etim. populară, asemănat cu vb. a dospi: 1. Dospina f. (IO 169; Ins 332) și act. 2. Cu term. de masculin: Dospinu b. (Sd XV 34). 3. Dospinescu (Puc; Arh). 4. Dospinoiu, act. matronim ca „Floricoiul” < Florica. 5. Doschin, Zanet și -ul, Gh. mold. (Bîr IZ).

Despina Reluat din istorie de aproape un secol, prenumele fem. Despina este strîns înrudit cu subst. despot, despotism, despoție, sau cu numele pers. Despot (supranume al domnului Moldovei Ioan Iacob Eraclid care pretindea că se trage din neamul despoților din Samos). În greaca veche despotes (format probabil din *dems-, înrudit cu lat. domus, v. sl. domu etc. „casă”) însemna inițial „stăpîn al casei” și deabia mai tîrziu a început să desemneze pe conducătorul cu puteri nelimitate. De la despotes, cu suf. -nia se formează *despotnia, devenit despoina „stăpînă, doamnă”; pronunțat în greaca modernă déspina și folosit mai ales pentru soția și fiica unui despot, cuvîntul intră în română, unde i se schimbă accentuarea. Însoțind la început numele personale feminine (Despina Milița, soția lui Neagoe Basarab, Despina Calea, soacra lui Matei Basarab etc.), Despina, al cărui sens nu mai era cunoscut, începe să fie folosit independent, ca nume de persoană. Avînd în vedere că Despina este și nume calendaristic, prezența lui în onomastica noastră poate fi explicată și fără a mai apela la faza intermediară de substantiv comun. În acest sens pledează formele Dăspina (atestată în documentele Țării Românești de la jumătatea sec. 16), Dospina, Odespa, Despa care probabil nu sînt străine de influența slavă.

Intrare: Despina
Despina nume propriu
nume propriu (I3)
  • Despina
Intrare: despină
despină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.