3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

degivrare sf vz dejivrare

DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.

DEGIVRÁRE s. f. v. dejivrare.

DEGIVRÁRE s.f. Acțiunea de a degivra și rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / < degivra].

dejivra vt [At: MDENC / V: degi~ / Pzi: ~réz / E: fr dégivrer] (Teh; c.i. straturi de gheață sau de chiciură) A înlătura de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute.

dejivrare sf [At: LTR2 / V: degi~ / Pl: ~rări / E: degivra] (Teh) Înlăturare a straturilor de gheață sau de chiciură de pe suprafețe, de obicei metalice, care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute Si: dejivraj, dejivrat1.

DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.

DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed și subrăcit. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra.

DEJIVRÁRE, dejivrări, s. f. Acțiunea de a dejivra și rezultatul ei. [Var.: degivráre s. f.] – V. dejivra.

DEJIVRÁ, dejivrez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de gheață sau de chiciură format pe suprafețele care vin în contact cu aerul umed la temperaturi scăzute. [Var.: degivrá vb. I] – Din fr. dégivrer.

DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer].

DEJIVRÁ vb. I. v. degivra.

DEJIVRÁRE s.f. v. degivrare.

DEJIVRÁ vb. tr. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice). (< fr. dégivrer)

A DEGIVRÁ ~éz tranz. (suprafețe care vin în contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curăța de stratul de givraj. /<fr. dégivrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

degivráre s. f., pl. degivrări

dejivrá (a ~) (-ji-vra) vb., ind. prez. 3 dejivreáză

dejivráre (-ji-vra-) s. f., g.-d. art. dejivrắrii; pl. dejivrắri

degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. și pl. degivreáză

dejivrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. dejivréz, 3 sg. dejivreáză

dejivráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. dejivrării; pl. dejivrări

arată toate definițiile

Intrare: degivrare
degivrare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dejivra
  • silabație: -vra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejivra
  • dejivrare
  • dejivrat
  • dejivratu‑
  • dejivrând
  • dejivrându‑
singular plural
  • dejivrea
  • dejivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejivrez
(să)
  • dejivrez
  • dejivram
  • dejivrai
  • dejivrasem
a II-a (tu)
  • dejivrezi
(să)
  • dejivrezi
  • dejivrai
  • dejivrași
  • dejivraseși
a III-a (el, ea)
  • dejivrea
(să)
  • dejivreze
  • dejivra
  • dejivră
  • dejivrase
plural I (noi)
  • dejivrăm
(să)
  • dejivrăm
  • dejivram
  • dejivrarăm
  • dejivraserăm
  • dejivrasem
a II-a (voi)
  • dejivrați
(să)
  • dejivrați
  • dejivrați
  • dejivrarăți
  • dejivraserăți
  • dejivraseți
a III-a (ei, ele)
  • dejivrea
(să)
  • dejivreze
  • dejivrau
  • dejivra
  • dejivraseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • degivra
  • degivrare
  • degivrat
  • degivratu‑
  • degivrând
  • degivrându‑
singular plural
  • degivrea
  • degivrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • degivrez
(să)
  • degivrez
  • degivram
  • degivrai
  • degivrasem
a II-a (tu)
  • degivrezi
(să)
  • degivrezi
  • degivrai
  • degivrași
  • degivraseși
a III-a (el, ea)
  • degivrea
(să)
  • degivreze
  • degivra
  • degivră
  • degivrase
plural I (noi)
  • degivrăm
(să)
  • degivrăm
  • degivram
  • degivrarăm
  • degivraserăm
  • degivrasem
a II-a (voi)
  • degivrați
(să)
  • degivrați
  • degivrați
  • degivrarăți
  • degivraserăți
  • degivraseți
a III-a (ei, ele)
  • degivrea
(să)
  • degivreze
  • degivrau
  • degivra
  • degivraseră
Intrare: dejivrare
dejivrare substantiv feminin
  • silabație: -vra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejivrare
  • dejivrarea
plural
  • dejivrări
  • dejivrările
genitiv-dativ singular
  • dejivrări
  • dejivrării
plural
  • dejivrări
  • dejivrărilor
vocativ singular
plural
degivrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degivrare
  • degivrarea
plural
  • degivrări
  • degivrările
genitiv-dativ singular
  • degivrări
  • degivrării
plural
  • degivrări
  • degivrărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)