15 definiții pentru David

David m. rege evreu, urmașul lui Saul, născut la Betlehem, autorul presupus al Psalmilor (sec. XI a. Cr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DAVID, Jacques Louis (1748-1825), pictor francez. Șeful școlii neoclasice din Franța. A participat la Revoluția Franceză. Tablouri de un dramatism sever, cu mare forță de tipologizare și cu puritate clasică în compoziții („Jurământul Horațiilor”, „Marat ucis”). Mai întâi pictor de curte al lui Napoleon I („Încoronarea lui Napoleon la Notre-Dame”). Portrete („Doamna Récamier”, „Papa Pius VII”).

DAVID (sec. 16), zugrav român. Autorul picturilor de la biserica bolniței Mănăstirii Cozia (1543), unul dintre cele mai valoroase ansambluri murale din Țara Românească, având remarcabile portrete votive. Se impune prin dinamismul compoziției, desenul viguros și armonia cromatică dominată de roșuri de pământ.

DAVID, Mihai (1886-1954, n. Negrești), geograf român. M. coresp. al Acad. (1935), prof. univ. la Iași. Contribuții la cunoașterea geologiei și a evoluției reliefului Podișului Moldovenesc („O schiță morfologică a Podișului Sarmatic Moldovenesc”), la descifrarea genezei și evoluției reliefului din unele sectoare subcarpatice și ale Podișului Târnavelor.

DAVID, suveran al regatului Israel (c. 1004-965 î. Hr.). După victoria asupra filistenilor și potrivit tradiției, asupra conducătorului acestora Goliat, s-a căsătorit cu fiica lui Saul, regele fondator al Israelului. Unificând cele 12 triburi israelite și proclamat rege al întregului Israel, D. a extins hotarele, supunând pe filisteni, moabiți și idumeni. A fixat capitala statului la Ierusalim, unde au început lucrările de construcție a Templului, desăvârșite sub fiul său Solomon. Preocupat de muzică și poezie, i se atribuie numeroși Psalmi din „Vechiul Testament”.

DAVID, Ferenc (c. 1510-1579, n. Cluj), teolog maghiar din Transilvania. A fost pe rând episcop luteran (din 1566), calvin (din c. 1564), pentru ca în 1566 să treacă la unitarianism – o variantă radicală a Reformei, bazată pe negarea Trinității și a caracterului divin al lui Iisus Hristos. În perioada restaurației catolice, a fost judecat ca eretic (1579) și condamnat la închisoare pe viață. Autor a c. 40 de lucrări teologice.

DAVID, Mihai (n. 1909, Bârlad), medic român. Prof. univ. la București. Lucrări de optimizarea tehnicilor de chirurgie oftalmologică, de diagnostic neuro-oftalmologic și de tratament al tuberculozei oculare.

DAVID, Gérard (c. 1460-1523), pictor flamand. Stabilit la Bruges. Elev și continuator al lui Membling. Tablouri cu teme religioase, în care se vădește un poet sensibil al peisajului (capodopera sa „Fecioara între sfinte”).

DAVID bibl. rege-profet, ebr. „iubit”. 1. David/ești, -oaia, -u ss.; -escul (Ștef); -a f. (16 A III 303); s. (Isp VI2); -el, Al., mold., 1687 (RI VII 44; Băl VI). 2. Dăvid, -eni s.; -escul (Dm; 16 A II 10). 3. Dialectal: Daghid; Daggid, 1766 (Paș); cu apoc.: Daghii (Sd XXI) II. Scurtări: 1. Daid, Ion (Puc 286); -u Fr. (Ard II 122; Paș). 2. Didu < Davidu (etim. Viciu și Pașca). 3. Cu apoc.: Dav/ul t. (Puc); -el, munt. (BG LIII 157), fam. act; -ița f., țig (Sd VII 273; 17 B I 242); -ițoiu, G. (Tg.-Jiu); -oca fam., Bz. 4. Cu afer., (vezi tema Vid (Partea II-a). 5. Detu ipoc. ard. < David (etim. Pașca); cf. satul băn. Deta. 6. Din blg. Дацо < David (Weig): Dațu, 1533, ard. (Paș); din blg. Дако < David (Weig), v. tema Dacu (Partea II-a).

CORBEA, numele a doi cărturari români, originari din Șcheii Brașovului. Au trăit la curtea domnului Constantin Brîncoveanu, unde au deținut importante dregătorii și pentru care au îndeplinit diferite misiuni diplomatice. Frații C. au militat pentru eliberarea Țării Românești de sub dominația otomană. 1. David C. (c. 1666-1707, n. Brașov), ceauș. După 1704 a deținut un important rol în diplomația țarului Petru I cel Mare în centrul Europei. 2. Teodor C. (1670-c. 1724, n. Brașov), logofăt. Autor al unui dicționar latino-român și al unei „Însemnări” despre o solie a fratelui său David în Polonia. Traducerea a unei „Psaltiri” în versuri. După 1711, s-a refugiat în Rusia.

DAVID D’ANGERS [davíd dãjé], Pierre Jean (1788-1856), sculptor francez. Formație neoclasică, influențat de romantism. Alegorii reprezentând virtuțile republicane (relieful de pe frontonul Panteonului din Paris), busturi, statui, și medalioane-efigii ale unor oameni celebri.

DAVID de Dinant (sec. 12-13), filozof scolastic valon. Neoplatonician. A promovat idei panteiste, fapt pentru care Conciliul de la Paris (1210) l-a condamnat ca eretic.

DAVID III (Constructorul), rege georgian (1089-1125) din dinastia Bagratizilor; a lărgit hotarele statului său (între altele, în 1104/1105 a anexat regatul Kakhetia). În timpul lui, Georgia s-a eliberat de sub dominația turcilor selgiucizi. Inițiator a numeroase construcții civile și religioase.

DAVIDESCU, David (1916-2001, n. Sudiți, jud. Ialomița), agronom român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Contribuții la studiul fertilițătii solurilor și al utilizării îngrășămintelor. A elaborat legea ierarhizării factorilor de vegetație și legea autoreglării biologice a culturilor agricole.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

David (1013-973 î. Hr.), rege al evreilor după Saul, psalmist și proroc, al șaptelea fiu al lui Iesei; a purtat războaie cu filistenii (potrivit Bibliei, l-a învins în luptă pe uriașul Goliat), cu moabiții și cu amoriții și a stabilit capitala statului la Ierusalim; autor al psalmilor din Vechiul Testament.