2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dârlắu sm [At: CAMILAR, N. II, 36 / Pl: ~ăi / E: dârlă + -ău] 1 Persoană care umblă fără rost. 2 Persoană fără căpătâi.

DÂRLẮU, dârlăi, s. m. (Reg.; depr.) Flăcău, tânăr.

DÎRLẮU, dîrlăi, s. m. (Regional; depreciativ) Flăcău, tînăr. Vi se duc dîrlăii, voi rămîneți cu mine-n sat. CAMILAR, N. II 404.

durlán și dârlắu m. (cp. cu tîrlă 2 și cu dîrloĭ, fluĭeru cel mare al cimpoĭuluĭ, adică „lungan”). Est. Fam. Flăcăŭ, hojmălăŭ, tînăr înalt.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÎRLĂU subst. 1. – pitar (Glos), Dărlău (Isp II1); – Lupul (17 A V 250; Sur III). 2. Dîrloaia s. 3. Dîrle (Moț).

Intrare: Dârlău
Dârlău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dârlău
Intrare: dârlău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârlău
  • dârlăul
  • dârlău‑
plural
  • dârlăi
  • dârlăii
genitiv-dativ singular
  • dârlău
  • dârlăului
plural
  • dârlăi
  • dârlăilor
vocativ singular
  • dârlăule
plural
  • dârlăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dârlău

etimologie: