7 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). [Pr. și: si-] – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

ciclámă sf [At: DA / Pl: ~me / E: lat cyclamen] (Bot) Floarea de grădină (Cyclamen europaeum), din familia primulaceelor, cu frunze în formă de inimă, verzi pe față și roșii pe dos și cu flori albe, roz-mov sau roșii.

pâine sf [At: PSALT. HUR 168/1 / V: (reg) pâne sf / Pl: ~ni, (reg) ~nuri / E: ml panis] 1 Aliment preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.), dospit și copt în cuptor Si: (îrg) pită. 2 (Îe) A avea (sau a ține, a fi cu) ~a și cuțitul (în mână) sau a pune mâna pe ~ și pe cuțit A avea la îndemână toată puterea și toate mijloacele. 3 (Îae) A dispune de ceva sau de cineva cum dorește. 4 (Îe) (A fi) bun ca ~a (sau ca o ~) caldă sau ca ~a cea de grâu ori ~a lui Dumnezeu sau (rar) o ~ de om, ca ~ cea bună A fi om foarte bun, blând, darnic. 5 (Îe) (A avea) o bucată (sau un codru de) ~ A avea un minim de hrană pentru existență. 6 (Îae) A avea resurse modeste de trai. 7 (Îe) A lua (cuiva) ~a de la gură A lipsi pe cineva de posibilitatea de a-și câștiga existența. 8 (Îe) A mânca ~ și sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a mânca toți o ~ și o sare A conviețui. 9 (Îe) A împărți ~a cu cineva A trăi împreună. 10 (Îe) A umbla cu ~a după cineva A căuta să ajute pe cineva împotriva voinței lui. 11 (Îe) A mânca ~a (și sarea) cuiva A fi întreținut de cineva. 12 (Îe) A mânca ~a degeaba A se întreține de pe urma cuiva fără a-i aduce un folos. 13 (Îe) A nu gusta nici sare cu ~ A fi foarte zgârcit. 14 Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 15 (Pop) Turtă coaptă în spuză. 16 (Spc; înv; șîs ~ nedospită) Azimă folosită la săvârșirea unor ritualuri religioase. 17 (Reg; lpl; îf pânuri) Preparate din făină de grâu, coapte, aduse de nuntași miresei. 18 (Îs) ~ de vamă Colac din făină de grâu care se împarte în amintirea unui mort. 19 (Îs) ~a uitaților Turtă făcută din făină de grâu, care se dă de pomană pentru morții fără rude în viață. 20 (Rar; îs) ~ de mălai Mămăligă. 21 (Reg) Cerculeț făcut pe suprafața apei, prin aruncarea unei pietricele (plate). 22 (Pgn; cu determinări ca „zilnică”, „cea de toate zilele”) Hrană necesară pentru trai. 23 (Pex) Mijloace materiale necesare vieții Si: (îrg) pită. 24 (Fig; rar) Existență. 25 (Pex) Serviciu. 26 (Îe) A pune sau a băga (pe cineva) în ~ A angaja pe cineva într-un serviciu. 27 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ A da pe cineva afară dintr-un serviciu Si: a concedia. 28 (Îe) A-și pierde ~a A fi dat afară dintr-un serviciu. 29 (Lsg; csc) Recoltă de cereale Si: bucate, grâne. 30 (Prc; lsg) Grăunțe de grâu. 31 (Șîs ~ albă, ~ mărunțică, ~ mică) Cereale, cu excepția porumbului. 32 (Bot; reg; îc) ~a-pădurii Râșcov (Lactarius deliciosus). 33 (Bot; reg; îac) Bureți-iuți (Lactarius piperatus). 34 (Reg; îc) ~a-porcului Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze zimțate mărunt și cu flori purpurii sau trandafirii cu miros plăcut Si: (reg) pita-porcului (Cyclamen europaeum). 35 (Bot; reg; îc) ~a-paștelui, ~nile-paștilor, ~le-paștiului, ~a-peștelui Floarea-paștelui (Anemone nemorosa). 36 (Bot; reg; îac; șîc ~a-paștilor-galbenă) Păștiță (Anemone ranunculoides). 37 (Bot; reg; îc) ~a-oii Mușețel (Matricaria chamomila). 38 (Bot; reg; îac) Margaretă (Chrysantheum leucanthemum). 39 (Bot; reg; îe) ~a-babei Turtă (Carlina acaulis). 40 (Bot; reg; îc) ~a-lui-Dumnezeu Coada-șoricelului (Aachillea pannonica). 41 (Bot; reg; îc) ~a-Domnului Cașul-popii (Malva pusilla). 42 (Bot; reg; îc) ~a-pământului Ciuperci comestibile numite „roșioare” (Russula vesca).

țiclamen[1] sn vz ciclamă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

CICLÁMĂ, ciclame, s. f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum).

CICLÁMĂ s.f. Plantă decorativă cu frunze în formă de inimă și cu flori roșii sau albe. [Cf. fr. cyclamen].

CICLÁMĂ s. f. plantă erbacee decorativă cu frunze în formă de inimă și flori mov, roșii sau albe. (< fr. cyclamen)

CICLÁMĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cu frunze dispuse în rozetă, cultivată pentru florile ei divers colorate și plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. ciclamei] /<it. ciclamino, fr. cyclamen

pâine (pâne) f. 1. aliment din făină dospită coaptă în cuptor: pâine de grâu, de secară; a mânca pâine și sare cu cineva, a trăi împreună împărtășind și cele bune și cele rele: să știu de bine că mă duc la mânăstire, pâine și sare nu mai mănânc cu el CAR.; 2. traiu zilnic: a-și câștiga pâinea; 3. funcțiune, post: voiu să te pui în pâine GR. AL.; 4. Mold. bucate, grâne (v. pâne): pânea pe câmp poate să putrezească AL.; 5. Bot. pâinea-pădurii V. rășcov; pâinea-porcului, mică plantă uneori cultivată pentru florile sale frumoase și plăcut mirositoare (Cyclamen). [Mold. pâne = lat. PANEM].

pî́ne (est) și pî́ĭne (vest) f. (lat. panis, it. pane, sp. pan, fr. pain, pv. cat. pa, pg. páo. V. paner). Aliment făcut din aluat (maĭ ales de grîŭ) frămîntat, dospit și copt în cuptor. Nutriment, mijloc de traĭ: a-țĭ cîștiga pînea zilnică. Post, funcțiune: dați-ĭ și luĭ o pîne! Cereale (Mold.): s’a făcut multă pîne anu acesta (ca rus. hlĭebá). La arșic, în jocu copiilor, partea cea unflată. Pîne albă, 1. făcută din făină albă, 2. cereale care daŭ făină albă, adică grîŭ (Mold.). Pîne neagră, făcută din făină de o coloare maĭ închisă. Pîne goală, mîncată fără nimica. Pîne uscată saŭ veche (în Munt. rece), care nu maĭ este proaspătă. Pîne caldă (Munt.), pîne proaspătă. Pîne de cazarmă (saŭ de munițiune), pîne soldățească. Pîne amară (fig.), pîne cîștigată cu mare chin. Bun ca pînea caldă, foarte bun (vorbind de un om). A se vinde ca pînea caldă, a se vinde răpede. A avea pînea și cuțitu, a fi stăpînu care păstrează și împarte bunătățile (a fi cheĭa și lacătu). Pînea păduriĭ (Prah.), rîșcov. Pînea porculuĭ, o plantă erbacee primulacee, une-orĭ cultivată p. florile eĭ frumoase și mirositoare plăcut (cýclamen europáeum). V. somon 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ciclámă [ci pron. si/ci] (ci-cla-) s. f., g.-d. art. ciclámei; pl. cicláme

ciclámă s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. ciclámei; pl. cicláme


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CYCLAMEN L., CICLAMEN, fam. Primulaceae. Gen originar din sudul Europei și Asia, cca 16 specii (la care se adaugă numeroase subspecii avînd diferite forme, culori și grade de precocitate), erbacee, vivace, cu tuberculi cărnoși, tari. Frunze lung-pețiolate, reniforme, de culoare pestriță. Flori (laciniile corolei reflecte, acute înainte de tub, iar lamina corolei și caliciul 5-fidate) albe, roz, purpurii, roșii-aprins, roșii etc. Speciile de seră înfloresc în oct.-mart., iar celelalte primăvara și vara.

Cyclamen cilicium Boiss. et Heldr. Specie ce înflorește toamna. Flori roz-pal cu o pată roșie, proeminentă, la baza fiecărei petale, parfumată. Fiecare tubercul poartă un număr însemnat de flori. Frunze rotunde cu pete argintii neregulate, ușor-dințate pe margini, care ajjar după ce prima floare s-a deschis. Este recomandată pentru grădini și alpineturi, poziție însorită.

Cyclamen coum Mill. (syn. C. orbiculatum Mill.). Specie care. înflorește primăvara. Flori mici, albe sau roz-carmin-roșii, pe pedunculi de10 cm înălțime. Frunze marmorate, plane, mari, pețiolate, cordiforme, pe sol.

Cyclamen europaeum L. Specie ce înflorește vara-toamna. Flori mari, roz, roșii, carmin, parfumate, pedunculate (10-15 cm lungime și glandulos-păros) solitare, caliciul mic, campanulat cu 5 sepale lat-ovate, ascuțite, corola cu 5 petale oblong-spatulate, recurbate, 5 stamine. Frunze radicale, cu pețiol lung, glandulos-păros, crenate și subrotund-cordate, pe partea superioară alb-marmorate, pe cea inferioară purpurii, pornesc dintr-un tubercul subteran, rotund (emite rădăcini de pe partea inferioară). Fruct, capsulă sferică, dehiscent prin 5 valve, glandulos-păros. Se folosesc în grădini, însă, în iernile prea reci, tuberculii trebuiesc protejați. Plantă perenă, mică, erbacee.

Cyclamen neapolitanum Ten. (syn. C. hederifolium Ait.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori albe sau roz, solitare (apar înaintea frunzelor), cu pedunculi lungi. Petalele corolei oblong-spatulate și auriculate la bază, caliciul campanulat cu 5 sepale acuminate, 5 stamine. Fruct, capsulă rotundă. Frunze lung-pețiolate, inegal-crenate, cordiforme, ovate, cu zone albe pe margine. Tubercul mare, rotund, puțin turtit, emite rădăcini de pe toată suprafața sa. Suportă bine umbra.

Cyclamen persicum Mill. (syn. C. latifolium Sibth. et Smith; C. aleppicum Fisch.; C. punicum Pomel). Se presupune că această specie este punctul de plecare al ciclamenului din cultură. Tulpina este un tubercul subteran, la început rotund, iar pe măsură ce înaintează în creștere, capătă o formă sferic-turtită, protejat la exterior de o epidermă brun-roșcată. Rădăcina fibroasă pornește din partea inferioară a tuberculului și anume, din mijlocul acestuia. Consistența rădăcinilor este semicărnoasă, ajungînd la 20-25 cm lungime. Frunza simplă, ovată (cca 11 cm diametru), invers-cordată, sprijinită pe un pețiol cilindric de culoare roz, roșie-brună, ce pornește direct din tubercul, cu marginea netedă sau puțin crestată, pe partea superioară verzi-închis cu desene marmorate, albicios-strălucitoare, iar pe cea inferioară verzi-deschis, violete sau brune, fără aspect marmorat. Flori (petale netede sau puternic ondulate la forma rococo, unicolore sau bicolore – alb cu roșu, roz cu roșu, roșu cu violet, mov etc., concrescute într-o corolă ale cărei vîrfuri sînt îndoite și răsfrînte, androceu format din 5-7 stamine prinse cu un filament scurt, pistil puțin ieșit deasupra staminelor, ușurînd astfel polenizarea artificială), cu pedunculi mai lungi decît frunza. Fructul este o capsulă care, la maturitate, se deschide pe 4 linii, conține numeroase semințe de diferite forme și mărimi, colorate în brun-roșcat. Plantă perenă, cultivată obișnuit ca anuală (Pl. 26, fig. 153).

Intrare: Cyclamen (gen de plante)
Cyclamen (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Cyclamen
Intrare: ciclamă
  • silabație: ci-cla-mă info
  • pronunție: siclamă, ciclamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicla
  • ciclama
plural
  • ciclame
  • ciclamele
genitiv-dativ singular
  • ciclame
  • ciclamei
plural
  • ciclame
  • ciclamelor
vocativ singular
plural
Cyclamen (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Cyclamen
Intrare: Cyclamen cilicium
Cyclamen cilicium park  nomenclatura binară
compus
  • Cyclamen cilicium
Intrare: Cyclamen coum
compus
  • Cyclamen coum
Intrare: Cyclamen europaeum
Cyclamen europaeum park  nomenclatura binară
compus
  • Cyclamen europaeum
Intrare: Cyclamen neapolitanum
Cyclamen neapolitanum park  nomenclatura binară
compus
  • Cyclamen neapolitanum
Intrare: Cyclamen persicum
Cyclamen persicum park  nomenclatura binară
compus
  • Cyclamen persicum

ciclamă Cyclamen

  • 1. Plantă decorativă cu frunze în formă de rinichi, verzi pe o parte și purpurii pe alta, cu flori roșii sau albe (Cyclamen europaeum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: