2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cóndă f., pl. e (ung. konda). Trans. Turmă de porcĭ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONDA cf. gr. ϰόντος „scurt” și „cîrlig”, etimologie respinsă de Caragiani (p. 42), pentru ar. Condu, fără a propune alta; cf. și srb.- cr. konda (Rad vol 82 p. 84) < Constantin. 1. Conda b. (Sd XI 98; Am 157; Sd XVI; VM; Hur; AO III 143; 16 B II 326); pren. de sătean (P Bor 6, 97; AO XVI 330); – armeanul (17 B II 435). 2. Conde, vameș, 1635 (Sd V 23, 215, XI 257); scris Condi, vameș (17 A IV 307). 3. Condea; Condia b.(Hur); Condea nepot Condei, armaș (Giur 331). 4. Condeș (RI VI 228). 5. Cond/u, -a, -ea, ar. (Cara 42). 6. Condoi, I. (C. Lit. 1941 p. 1388); -an, Pană (Mag Br). – s. (Cat). 7. Condeu, moț. (O Dens 171) explicat din pers. kundeh „voinic” (ib). 8. Din alte teme înrudite: Condila, boier (AO XVIII 137; Sd V 215) și Condișa f. (Cîmp); Condița f, (Vieri 72). 9. Prob, contaminat cu adj. rom. de același sens: scund și bondoc: Scondoc, Marin, 1854 (AO XX 126); Scondăcescu, I. (An Com 137). 10. Cf. Cunda b., olt., 1668 11. Cu o > oa; Coand/a pren, (P10); -ă, fam. (17 B II 235; Giur 332),

Intrare: Conda
Conda nume propriu
nume propriu (I3)
  • Conda
Intrare: condă
condă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.