comes sm [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: comis² / Pl: ~eși / E: lat comes, -itis, ngr ϰόμης] 1-2 Comandantul unei cetăți sau al unei armate.

cómes, V. comis.

comis² sm vz comes

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3^r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29^r; cf. LET. ȚR, 35^v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.

comes s.m. (înv.) comandant de cetate sau de armată, guvernator, hatman, mare spătar.

comes (cuv. lat., „însoțitor”) v. răspuns.

COMES, Liviu (1918-2004, n. Șerei, jud. Hunedoara), compozitor român. Prof. univ. la Cluj și București. Muzică simfonică, de cameră, corală și pentru copii.

INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.