comes sm [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: comis² / Pl: ~eși / E: lat comes, -itis, ngr ϰόμης] 1-2 Comandantul unei cetăți sau al unei armate.

cómes, V. comis.

comis² sm vz comes

cómis m. (mgr. kómis, d. lat. cómes, conte. V. comite). Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V. rahtivan.

comes (cuv. lat., „însoțitor”) v. răspuns.

INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.

comes s.m. (înv.) comandant de cetate sau de armată, guvernator, hatman, mare spătar.

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3^r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29^r; cf. LET. ȚR, 35^v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.