3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Colibași pl. comună lângă Târgoviște cu puțuri de păcură: 1000 loc.

colibáș sm [At: MOLDOVAN, Ț. N. 231 / Pl: ~i / E: colibă + -aș] (Reg) 1 Om care locuiește într-o colibă. 2 (Pex) Pustnic. 3 Locuitor de la munte. 4 (Spc) Locuitor din Bran. 5 Lucrător cu brațele care locuiește în colibă Si: pălmaș, salahor, zilier. 6 Paznic care locuiește în afară de sat, în colibă.

COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.

COLIBÁȘ, colibași, s. m. 1. (Înv.; la pl.) Categorie de țărani dependenți; (și la sg.) țăran din această categorie. 2. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. – Colibă + suf. -aș.

COLIBÁȘ, colibași, s. m. (Rar) Om care locuiește într-o colibă. Întrebă pe colibaș ce are la mămăligă. ȘEZ. VIII 69.

COLIBÁȘ ~i m. înv. Țăran dependent. /colibă + suf. ~aș

colibaș m. pustnic care locuiește într’o colibă: Sf. Ioan Colibașul (serbat la 15 Ianuarie).

colibáș m. Care locuĭește într’o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat la 15 Ĭan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

colibáș (rar) s. m., pl. colibáși

colibáș s. m., pl. colibáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COLIBAȘI 1. Oraș în jud. Argeș, pe stg. Argeșelului, în zona Piemontului Cîndești; 25.133 loc. (1991). Uzină de autoturisme („Dacia”), întreprindere de piese auto pentru tractoare, autocamioane, autobuze și autoturisme de teren; prelucr. lemnului; ind. alim. Institut de cercetare și inginerie tehnologică pentru autoturisme. Biserica Sf. Nicolae (1786) cu picturi murale de factură populară: culă din 1797 în localit. componentă Racoviță; mănăstirea Vieroși (1545) în localit. componentă Făgetu. Declarat oraș în 1989. 2. Com. în jud. Giurgiu, pe Argeș; 4.196 loc. (1991).

Intrare: Colibași
Colibași nume propriu
nume propriu (I3)
  • Colibași
Intrare: Colibași
Colibași
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: colibaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colibaș
  • colibașul
  • colibașu‑
plural
  • colibași
  • colibașii
genitiv-dativ singular
  • colibaș
  • colibașului
plural
  • colibași
  • colibașilor
vocativ singular
  • colibașule
  • colibașe
plural
  • colibașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

colibaș

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească (la) plural (În Evul Mediu, în Țara Românească; la plural) Categorie de țărani dependenți.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Țăran din această categorie.
      surse: DEX '09
  • 2. rar Om care locuiește într-o colibă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Întrebă pe colibaș ce are la mămăligă. ȘEZ. VIII 69.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Colibă + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09