3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Cobia f. 1. pârâu, comună și plasă în jud. Dâmbovița cu reședința în Găești: 3500 loc.; 2. mănăstire în satul Cobia, zidită la 1605 de Șerban Cantacuzino.

cobie1 sf [At: H VIII, 601 / Pl: ~ii / E: ns cf srb kobila, kobilica] 1 (Reg) Coccis. 2 (Reg; pan) Târtiță. 3 (Ban; pex) Rădăcină a cozii la cal. 4 (Olt) Iadeș. 5 (Reg) Flămânzare.

cóbie f. (vsl. kobĭ, aŭguriŭ, condițiune, kobeniĭe, koblĭeniĭe, aŭguriŭ, auspiciŭ; sîrb. kob, întîlnire, soartă aŭguriŭ, prezicere; alb. kobă). Est. Pasăre funestă care menește a răŭ. Piază rea, om funest. Țîfnă, o boală a păsărilor cauzată de o peliță ca o unghie care li se face supt limbă, le împiedică de a bea și le face să țipe ca cum ar tuși. – În vest cobe, ființă funestă, și cóbie, boala păsărilor. Pe aĭurea și coabe, pl. cobĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cóbie, cóbii, s.f. (reg.) 1. noadă (la om), târtiță (la animale). 2. rădăcina cozii (la cal). 3. (reg.) iadeș (la păsări). 4. locul gol de lângă șoldul vitelor; flămânzare, cof.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COBIA, com. în jud. Dîmbovița; 3.474 loc. (1991). Expl. de petrol și gaze naturale. Biserică construită în 1572; decorația exterioară este în întregime din cărămidă smălțuită policromă. Reșed. com. este satul Gherghițești.

Intrare: Cobia
Cobia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cobia
Cobia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cobia
Intrare: cobie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobie
  • cobia
plural
  • cobii
  • cobiile
genitiv-dativ singular
  • cobii
  • cobiei
plural
  • cobii
  • cobiilor
vocativ singular
plural