2 intrări

2 definiții

Etimologice

clem (-muri), s. n. – Cîrlig, clește. Germ. Klemme (Borcea 182). Sec. XIX.

Enciclopedice

Clem/an, -u v. Climent I 4, 6.

Intrare: Clemu
Clemu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Clemu
Intrare: clem
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clem
  • clemul
  • clemu‑
plural
  • clemuri
  • clemurile
genitiv-dativ singular
  • clem
  • clemului
plural
  • clemuri
  • clemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)