2 definiții pentru clem
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clem sn vz clemă
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
clem (-muri), s. n. – Cîrlig, clește. Germ. Klemme (Borcea 182). Sec. XIX.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: clem
clem substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)