2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Cleant m. filozof stoic, discipolul lui Zenon (sec. III a. Cr.).

cleanț2 sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / Pl: ? / E: srb klanats] 1 (Ban) Trecătoare printre dealuri. 2 Picior de deal. 3 (Olt) Stâncă (prăpăstioasă). 4 Râpă mare. 5 Colț de stâncă.

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Ban., Olt.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141.

CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac.

cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.

2) janț n., pl. urĭ. V. cleanț.

zgheanț n., pl. urĭ, V. cleanț.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cleánț (cleánțuri), s. n.1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin.

Intrare: Cleant
Cleant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cleanț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clea
  • cleanțul
  • cleanțu‑
plural
  • cleanțuri
  • cleanțurile
genitiv-dativ singular
  • clea
  • cleanțului
plural
  • cleanțuri
  • cleanțurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zghea
  • zgheanțul
  • zgheanțu‑
plural
  • zgheanțuri
  • zgheanțurile
genitiv-dativ singular
  • zghea
  • zgheanțului
plural
  • zgheanțuri
  • zgheanțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cleanț zgheanț

  • 1. regional Banat Oltenia Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă.
    surse: DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141.
      surse: DLRLC

etimologie: