8 definiții pentru cleanț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cleanț2 sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / Pl: ? / E: srb klanats] 1 (Ban) Trecătoare printre dealuri. 2 Picior de deal. 3 (Olt) Stâncă (prăpăstioasă). 4 Râpă mare. 5 Colț de stâncă.
CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Ban., Olt.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. – Sb. klanac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) janț n., pl. urĭ. V. cleanț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zgheanț n., pl. urĭ, V. cleanț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cleanț (cleanțuri), s. n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cleanț, cleanțuri și clențe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cleanț, cleanțurisubstantiv neutru
- 1. Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. DLRLC
- Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. DLRLC
- Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141. DLRLC
-
etimologie:
- klanac DLRM