opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Pop.) Albastru-închis; vânăt. – Din tc. čivit.

civit, ~ă [At: TARIF (1792), ap. ȘIO / V: (înv) țevit / E: tc çivit] (Înv) 1 sms Indigo. 2 sn Culoarea indigo. 3 a Albastru-închis.

țevit sn vz civit

CIVIT adj. Indigo, albastru închis: ce elegant e! baiue ghete fumurii, mănuși roșii (BR.-VN.) [tc.].

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Munt.) Albastru-închis; vînăt. Parcă-l văd, c-o mînă în șerparu-i civit, alergînd de colo-colo. DELAVRANCEA, S. 18. Birjarii... înfășurați în dulămi roșii și civite își înfundau căciulile pe ochi. MACEDONSKI, O. III 81. În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii, civite și negre. ODOBESCU, S. A. 442.

CIVIT, -Ă, civiți, -te, adj. (Reg.) Albastru-închis; vînăt. – Tc. civit.

civit a. și n. albastru închis, indigo. [Turc. ČIVIT].

Civita-Vecchia f. oraș în Italia, port pe Mediterana: 18.000 loc.

*civít, -ă adj. (turc. čivid, čivit; sîrb. čivit). Rar azĭ. Albastru închis (indigo). S. n., pl. urĭ. Vechĭ. Haĭnă albastră închisă. – Azĭ e înlocuit pin barbarizmu fr. bleu marin, pron. bleomarén!

Ortografice DOOM

civit (înv.) adj. m., pl. civiți; f. civită, pl. civite

civit (pop.) adj. m., pl. civiți; f. civită, pl. civite

civit adj. m., pl. civiți; f. sg. civită, pl. civite

Etimologice

civit s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-închis. – 2. Culoare albastru-închis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pînză bleumarin. Tc. çivit (Roesler 607; Șeineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. čivit.

Enciclopedice

LEVI-CIVITA, Tullio (1873-1941), matematician italian, Prof. univ. la Padova și Roma. Persecutat de fasciști (din 1938). Contribuții la geometria diferențială și teoria relativității. Împreună cu Gregorio Ricci-Curbastro (1853-1925), a pus bazele calculului diferențial absolut („Metode de calcul diferențial absolut și aplicațiile lor”). Autor, împreună cu U. Amaldi, al tratatului „Mecanica rațională”.

Sinonime

CIVIT adj. v. vânăt.

civit adj. v. VÎNĂT.

Intrare: Civita
Civita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: civit
civit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • civit
  • civitul
  • civitu‑
  • civită
  • civita
plural
  • civiți
  • civiții
  • civite
  • civitele
genitiv-dativ singular
  • civit
  • civitului
  • civite
  • civitei
plural
  • civiți
  • civiților
  • civite
  • civitelor
vocativ singular — —
plural — —
țevit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

civit, civităadjectiv

  • 1. popular Albastru-închis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vânăt
    • format_quote Parcă-l văd, c-o mînă în șerparu-i civit, alergînd de colo-colo. DELAVRANCEA, S. 18. DLRLC
    • format_quote Birjarii... înfășurați în dulămi roșii și civite își înfundau căciulile pe ochi. MACEDONSKI, O. III 81. DLRLC
    • format_quote În fund de tot, înălțîndu-se în albăstreala înnegurată a cerului, se pierdeau culmile păduroase ale Steșicului, învelite în umbre viorii, civite și negre. ODOBESCU, S. A. 442. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.