2 intrări

9 definiții

ciortí [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/19 / Pzi: ~tésc / E: ns] (Reg) 1 vrr A se certa. 2 vt A fura.

CIORTÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi.

ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi.

ciortì v. Mold. 1. a șterpeli: Muscalii ne mai ciortesc o bucată de pământ GHICA; 2. a se cam certa. [Origină necunoscută].

cĭortésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. čort, dracu, adică „a da draculuĭ, a drăcui”). Mold. Vechĭ. Mă cert.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIORTEA, Petre (n. 1937, București), balerin român. Predilecție pentru dansul de caracter („Nastasia”, „Primăvara”, „Mandarinul miraculos”, „Romeo și Julieta”).

CIORTEA, Tudor (1903-1982, n. Brașov), compozitor român. Prof. univ. la București. Lucrări simfonice și de cameră (sonate, octetul pentru suflători, violă, violoncel și pian „Din isprăvile lui Păcală”, lieduri).

ciortí vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI.

Ciort/acu, -ea, -ei, -ești, -lea v. D r a c II 2.

Intrare: Ciortea
Ciortea
Intrare: ciorti
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciorti ciortire ciortit ciortind singular plural
ciortește ciortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciortesc (să) ciortesc ciorteam ciortii ciortisem
a II-a (tu) ciortești (să) ciortești ciorteai ciortiși ciortiseși
a III-a (el, ea) ciortește (să) ciortească ciortea ciorti ciortise
plural I (noi) ciortim (să) ciortim ciorteam ciortirăm ciortiserăm, ciortisem*
a II-a (voi) ciortiți (să) ciortiți ciorteați ciortirăți ciortiserăți, ciortiseți*
a III-a (ei, ele) ciortesc (să) ciortească ciorteau ciorti ciortiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)