2 intrări

9 definiții

ciortí [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/19 / Pzi: ~tésc / E: ns] (Reg) 1 vrr A se certa. 2 vt A fura.

CIORTÍ vb. v. ciondăni, ciorovăi.

ciortí, ciortésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se certa, a se sfădi, a se ciondăni, a se ciorovăi. 2. a fura, a șterpeli, a ciordi, a ciujdi.

ciortì v. Mold. 1. a șterpeli: Muscalii ne mai ciortesc o bucată de pământ GHICA; 2. a se cam certa. [Origină necunoscută].

cĭortésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. čort, dracu, adică „a da draculuĭ, a drăcui”). Mold. Vechĭ. Mă cert.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIORTEA, Petre (n. 1937, București), balerin român. Predilecție pentru dansul de caracter („Nastasia”, „Primăvara”, „Mandarinul miraculos”, „Romeo și Julieta”).

CIORTEA, Tudor (1903-1982, n. Brașov), compozitor român. Prof. univ. la București. Lucrări simfonice și de cameră (sonate, octetul pentru suflători, violă, violoncel și pian „Din isprăvile lui Păcală”, lieduri).

ciorti vb. v. CIONDĂNI. CIOROVĂI.

Ciort/acu, -ea, -ei, -ești, -lea v. Drac II 2.

Intrare: Ciortea
Ciortea nume propriu
nume propriu (I3)
Intrare: ciorti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciorti
  • ciortire
  • ciortit
  • ciortind
singular plural
  • ciortește
  • ciortiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciortesc
(să)
  • ciortesc
  • ciorteam
  • ciortii
  • ciortisem
a II-a (tu)
  • ciortești
(să)
  • ciortești
  • ciorteai
  • ciortiși
  • ciortiseși
a III-a (el, ea)
  • ciortește
(să)
  • ciortească
  • ciortea
  • ciorti
  • ciortise
plural I (noi)
  • ciortim
(să)
  • ciortim
  • ciorteam
  • ciortirăm
  • ciortiserăm
  • ciortisem
a II-a (voi)
  • ciortiți
(să)
  • ciortiți
  • ciorteați
  • ciortirăți
  • ciortiserăți
  • ciortiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciortesc
(să)
  • ciortească
  • ciorteau
  • ciorti
  • ciortiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)