3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cionc1 sn [At: DA / Pl: ? / E: pbl mg csonk „butuc”] (Reg) Stavilă.

cionc2, ~oáncă [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~nci, ~oánce / E: mg csonka] (Reg) 1 a (D. oameni) Fără un braț. 2 a (D. oi și vite) Fără un corn. 3 a (D. obiecte) Incomplet. 4 sf (Mol; gmț) Pipă cu coada scurtă.

CIONC, CIOÁNCẮ, cionci, cioance, adj. (Regional, despre oameni) Fără un braț (v. ciung); (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. ♦ (Substantivat, f.; formație glumeață) Pipă, lulea. Moș Nichifor... își aprinde cioanca. CREANGĂ, P. 125.

CIONC, CIOÁNCĂ, cionci, cioance, adj. (Reg.; despre oameni) Fără un braț; (despre animale) fără un corn; (despre obiecte) căruia îi lipsește o parte importantă. – Magh. csonka.

ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fără vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.

ciung n. Mold. Tr. butuc, buturugă: parcă’s un ciung pârlit AL. [Sau cionc, termen înrudit cu it. cionco, ciung (primitiv: butuc]. ║ a. lipsit de o mână sau de un braț. [Lit. mutilat ca un trunchiu tăiat)].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cionc1, cioáncă, adj. (reg.) 1. (despre om) fără un braț, ciung, ciolac; fără o ureche, ciul. 2. (despre animale) fără un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fără coadă, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coadă scurtă, pipă.

cionc2, cióncuri, s.n. (reg.) grămadă de crengi folosită la abaterea apei de la țărm, fixate pe un trunchi de copac așezat vertical pe cursul râului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIONC subst. „mutilat” (DLR); cf. și cioancă „ciont, lulea scurtă” (Tiktin). 1. – ard. (Paș; Bih 8; Sd I-II 36). 2. Cioncu, mold. (Sd XXI). 3. Cioțica și Cioancă (BA ung. 19). 4. Cf. Cionga, ar. (Cara 32 < ar. „ciung”); (Hur 98); Ciongana, G. (Isp IV1). V. și Ciunc.

Intrare: Cionc
Cionc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cionc
Intrare: cionc (adj.)
cionc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cionc
  • cioncul
  • cioncu‑
  • cioancă
  • cioanca
plural
  • cionci
  • cioncii
  • cioance
  • cioancele
genitiv-dativ singular
  • cionc
  • cioncului
  • cioance
  • cioancei
plural
  • cionci
  • cioncilor
  • cioance
  • cioancelor
vocativ singular
plural
Intrare: cionc (s.n.)
cionc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cionc
  • cioncul
  • cioncu‑
plural
  • cioncuri
  • cioncurile
genitiv-dativ singular
  • cionc
  • cioncului
plural
  • cioncuri
  • cioncurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cionc (adj.)

etimologie: