cínca i [At: PAMFILE, J. III / V: cinchi, cinciava, ~ngăl, ~ngăr / E: din cinci] (Înv) Cuvânt din formulele de eliminare din jocurile copiilor, semnificând al cincilea copil și rimând cu celelalte părți ale formulei.

cínchi² i vz cinca

CINCA. 1. Cinca, fam. act. și s.; Cincă, M. 2. Cincan, ard., 1726, explicat de Pașca „originar din Cinca”; – T. (Păc 164). 3. Cincu fam. (Șez. Arh): Cincui (Sd XI; Ard 89) și s. Cinculovici (Vlah PB). 4. Cinciș, Cincșor, Cincău ss. Prin sufixele onomastice obișnuite se explica normal Cinca și Cincu din numeralul cinci. 5. Cincora ard. act. (Jiul ard).