LOBODĂ, (rar) lobode, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ◊ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.

TĂMÂIȚĂ, tămâițe, s. f. Nume dat mai multor plante; a) plantă erbacee cu miros aromatic puternic și cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vârful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); b) plantă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător (Chenopodium botrys). ◊ Compus: tămâiță-de-câmp = plantă erbacee păroasă, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tămâie + suf. -iță.

TĂMÂIȚĂ ~e f. (diminutiv de la tămâie) Plantă erbacee aromată cu tulpina acoperită cu peri și cu frunze verzi-gălbui, care crește prin locuri nisipoase și necultivate. /tămâie + suf. ~iță

lobodă s. f., g.-d. art. lobodei; pl. lobode

tămâiță s. f., g.-d. art. tămâiței; pl. tămâițe

CHENOPODIUM L., CHENOPODIUM, fam. Chenopodiaceae. Gen originar din sudul Franței, China, cca 255 specii, plante erbacee, uneori lemnificate la bază, glanduloase, rar glabre, 1-3 m înălțime. Flori hermafrodite (1-5 stamine libere, 2 stigmate), verzi, galbene, roșii dispuse în cime paniculate, fără bractee. înflorește în iul.-aug. Frunze lung-pețiolate, ovat-oblonge sau triunghiulare.

Chenopodium amaranticolor Coste et Reynier. Specie cu flori roșii, lungi, în panicul. Frunze triunghiulare cu pete roșii. Tulpină (cea 3 m înălțime) glabră, dungată cu verde și roșu.

Chenopodium purpurascens B. Juss. Specie care înflorește vara. Flori numeroase în ciorchine paniculat, piramidal, dens, verde, galben, roșu. Frunze lung-pețiolate, ovate sau spatulate, spre vîrf lanceolate, întregi, cele de la bază fin-dentate. Plantă anuală, cu tulpină ramificată (cca 1,5 m înălțime), roșie. Lujerii și frunzele tinere acoperite cu un strat făinos, purpur-violet, cristalin.

LOBODĂ s. (BOT.) 1. (Atriplex hortensis) (reg.) știr. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei.

LOBODĂ s. v. spanac-porcesc, spanac-sălbatic.

TĂMÂIȚĂ s. (BOT.) 1. (Chenopodium botrys) (reg.) izmă, studeniță, tămâioară, tămâioasă, vineriță, peliniță-grecească, smirnă-de-grădină. 2. (Chenopodium ambrosioides) (reg.) tămâioară, țifroș. 3. tămâiță-de-câmp (Ajuga chamaepytis) = (reg.) rută-sălbatică, vineriță-galbenă.

TĂMÂIȚĂ s. v. spanac-porcesc, vineriță.