Catul m. poet latin, amicul lui Cicerone și al lui Cezar, a scris elegii și epigrame (87-46 a. Cr.).

cat sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: tc kat] 1 Etaj. 2 (Îs) ~ul de jos Parter. 3 (În scrierea chirilică) Șir de litere aflate deasupra rândului sau a cuvântului de care aparțin. 4 (Mrn) Etaj între cele două punți ale unei nave.

cât, ~ă [At: COD. VOR. 123/10 / V: (înv) căt, cătă / Pl: câți, ~e, (55-56) ~uri / E: ml quotus, cata] 1 c În timpul în care... 2 c Atâta timp... 3 c Până când... 4 c (Reg; îlc) ~ ce îndată ce. 5 c (Îe) ~ ai bate din (sau în) palme sau ~ te-ai șterge (sau freca) la ochi, ~ ai clipi din ochi, (înv) ~ clipeala ochiului, ~ ai scăpăra din(tr-un) amnar, ~ ai zice pis, ~ cioara în par, ~ trece cioara peste gard, ~ ai potcovi puricele Foarte repede. 6 c (Îal) Imediat. 7 c (Reg; îlc) Numai ~ Doar. 8 c (Îal) În măsura în care. 9 c (Adesea în corelație cu „atât”; îe) Cu ~ Pe măsură ce. 10 c (Adesea în corelație cu „atât”; îe) Pe (sau după) ~ După cum. 11 c (Îae) Precum. 12 c (Îae) În măsura în care. 13 c (Îe) ~ se poate de sau ~ de sau ~ mai Foarte. 14 c (Îe) A țipa (sau a striga) ~ îl ține gura A striga cât se poate mai tare. 15 c (Îvp) Încât. 16 c Deși. 17 c Oricât. 18 c Introduce propoziții completive directe Am plătit cât nu face. 19 c Ci. 20 c Mai ales. 21 c (În corelație cu sine însuși) Când... când... 22 c (În corelație cu sine însuși) Și... și... 23 pp Precum. 24 pp (Îlpp) ~ despre (sau pentru) În ce privește. 25 av În ce măsură. 26 av În ce durată de timp. 27 av (Corelativ; îe) Atât ~ în același grad, în aceeași măsură ca și... 28 av (Corelativ; îe) Atât..., ~ și... 29 av (Îae) Nu numai... ci și... 30 av (Corelativ; îe) Cu ~..., cu atât Pe măsură ce..., tot mai mult. 31 av (Îe) ~ colo Departe. 32 av (Îe) ~ de colo De departe. 33 av (Îae) În mod clar. 34 av (Pop; îe) ~ colea Aproape. 35 av (Îe) ~ de ~ Măcar. 36 av (Îae) Puțin de tot. 37 av(Îcn; îae) Deloc. 38 av (Îe) ~ (e) lumea (și pământul) Totdeauna. 39 av (Îcn; îae) Niciodată. 40 pî (Cu) ce preț? 41 pî În ce număr? 42 pî În ce cantitate? 43 pî Ce durată de timp? 44 pî (Îe) ~ e ceasul? Ce oră este (acum)? 45 pî (Îe) În ~e (ale lunii) suntem azi? La ce dată calendaristică ne aflăm (azi)? 46 pî (Îe) Pe ~ te prinzi? Pe ce pui pariu? 47-48 pnh, anh Tot ce, toate care, (lpl) cei care. 49 anh (Îe) ~ă frunză, ~ă iarbă sau ~ă frunză și iarbă Într-o cantitate foarte mare. 50 anh (Îae) O mulțime nenumărată. 51 pnh (Îe) ~ e-n lună și-n soare (sau și-n stele), ori ~e și mai câte Tot felul de lucruri. 52 anh (Îae) Tot ce se poate închipui. 53 pnh (Îe) ~ă mai (Foarte) mare. 54 anh (Înv; îe) Câți..., toți..., cât..., toate... Nenumărate și felurite. 55 sn (Mat) Număr rezultat dintr-o împărțire. 56 sn (Mat) Raport care există între două numere sau două mărimi.^[1] corectat(ă)

CAT (pl. -turi) sn. 1 💒 Rînd de odăi situate toate pe același nivel într’o clădire în care sînt mai multe rînduri de acestea suprapuse; etaj (🖼 964): casele nici una ridicată mai sus de două ~uri I.-GH. ¶ 2 Scriere cu ~uri, scriere cu caractere cirilice în care parte din litere sînt aruncate deasupra rîndului, peste alte litere, în loc de a fi scrise unele lîngă altele; acest fel de scriere era obicinuit în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea și în special în primul sfert al veacului al XIX-lea (🖼 965) [tc.].

❍ CENUȘOTCĂ sm. Trans. Om căruia-i place să stea mereu la foc și să-și petreacă zilele în cenușa de la vatra focului; pr. ext. leneș, trîndav, căruia nu-i place să iasă din casă: el avea numele de Petru Cenușotca: ast nume i l-o dat tată-său pentru că tot în gura cuptorului a șezut (FR.-CDR.).

CÎT I. adj. și pron. inter. (f. cîtă; pl. m. cîți f. cîte. gen.-dat.; pl. m. f. cîtor) 1 Ce cantitate? ce mărime? ce număr? ~ vin a băut? ~ ai stat acolo? de ~e ori i-ai scris? cîți au plecat? ¶ 2 Ce preț? ~ ai plătit cartea? cu ~ o vinzi? ¶ 3 ~e și (mai) ~e, ~e și mai multe, (alea) toate. ce de multe altele de felul acesta, de tot felul: nu-ți mai spui ~e și mai ~e am pătimit (CAR.); l-am tămăduit de ~e alea toate (D.-ZAMF.); îi spune... ~e și multe și o face pe femeie să se alunece cu mintea (CRG.) II. adj. și pron. rel. 1 Întrebuințat în corelațiune cu atît: ~e sate a umblat, atîtea meșteșuguri a’nvățat (PANN); de ~e ori arăta cîte-o limbă, de atîtea ori cădea și cîte-o pernă de sub Țigan (ISP.) 👉 ATÎT ¶ 2 În corelațiune cu tot: pe mine cîți cîini au lătrat, toți au turbat (PANN) 👉TOT ¶ 3 Cu corelațiunea omisă: îl cunoșteau din ~e le spusesem (VLAH.); numai Dumnezeu știe ~e am îndurat (👉 LUNĂ). III. adv. 1 În corelațiune cu atît: ~ dai, atîta iei; (P): ~ ți-e pătura, atît te ’ntinde (👉 ATÎT) ¶ 2 Cu corelațiunea omisă: să nu dea Dumnezen omului ~ poate răbda; creștea într’o lună ~ alții într’un an (EMIN.); ~ e lumea, niciodată; ~ ai bate în palme, ~ ai clipi din ochi, ~ ai scăpăra în amnar, într’o clipă; ~ păr în cap, foarte mulți: nici ~ negru subt unghie, nimic, de loc ¶ 3 ~ de urmat de un adj. sau adv.: nu-ți poți închipui ~ de mult am suferit; prepoziția se poate pune și în urma verbului: de-ai ști ~ am suferit de mult ¶ 4 Urmat de prep. de sau de un comparativ, subînțelegîndu-se, se poate: să-l faci ~ de mare, cît se poate de mare; să vie ~ de mulți, ~ de curînd; ~ mai bine, etc. ¶ 5 Emfatic, arată admirarea, uimirea, etc.: ~ e de frumoasă! ~ de mari și minunate sînt lucrurile tale. Doamne! ¶ 6 ~ pentru mine, ~ despre mine, în ce mă privește pe mine ¶ 7 În legătură cu o prepoziție: întru ~, pe ~, după ~: pe ~ am aflat; pe ~ știu ¶ 8 Cu ~... cu atît... pe ~... pe atît... 👉 ATÎT ¶ 9 Îndată ce: ieșeau la uliță cînii cu grămada, ~ simțeau pe-un trecător (I.-GH.); Trans. cu același înțeles ~ ce: muierea, ~ ce-l zări, îi eși ’nainte suduindu-l (RET.) ¶ 10 ‡ și Ⓟ Încît ¶ 11 ‡ Numai ~, îndată ce; numai decît ¶ 12 Cîtuși de ~; Trans. ~ de ~ puțintel, prea puțin, cît de puțin: doar s’a încălzi cîtuși de ~ și n’a mai clănțăni atîta din măsele (CRG.); cu coaja-ți alungi batăr odată foamea ~ de ~ (RET.) ¶ 13 Nici ~, nici ca ~, de loc ¶ 14 ~ pe ce, ~p’aci 👉 ACI ¶ 15 ~colo, ~ de colo 👉 COLO; ~ COLEA ¶ 16 De-a ’n-cîtelea, de colo pînă colo, fără astîmpăr; din răsputeri: umbla d’a’n- cîtelea... să-și scape fratele de la o așa grea pedeapsă (ISP.) ¶ 17 În compuneri: CÎTVA, DECÎT, ÎNCÎT, (👉 aceste cuvinte). IV. sn. (pl. -turi) ➕ Rezultatul unei împărțiri [lat. quantus, -a, -um].

CAT, caturi, s. n. 1. Parte a unei clădiri cuprinzînd încăperile sau apartamentele situate pe același plan orizontal. V. etaj. Trecură pe străzile cu case scunde, cu un singur cat. DUMITRIU, B. F. 89. Uneori caturile se dărîmă brusc și-nainte de vreme. SADOVEANU, V. F. 110. Ai niște palaturi Cu cîte patru caturi. TEODORESCU, P. P. 132. Catul de jos = parter. Catul de jos al caselor abia avea, pe ici pe colea, cîte o crestătură pe unde să intre aerul în beciurile-i boltite. ODOBESCU, S. I 126. Catul de sus = (de obicei la clădirile compuse numai din două rînduri) parte a clădirii situată imediat deasupra parterului. Niște trepte de lemn duceau în catul de sus. EMINESCU, N. 37. 2. (În scrierea chirilică) Șir de litere așternute deasupra rîndurilor de care țin și pe care le completează. Hrisoavele scrise în slove cu trei caturi. MACEDONSKI, O. III 119.

CÎT ⁴, cîturi, s. n. Numărul rezultat dintr-o împărțire.

CAT, caturi, s. n. Etaj. ◊ Catul de jos = parterul. – Tc. kat.

CAT ~uri n. Totalitate a încăperilor de pe același planșeu al unei clădiri; nivel; etaj. Bloc cu trei ~uri. ◊ ~ul de jos parter. /<turc. kat

CÂT⁴ ~uri n. mat. Număr care rezultă dintr-o împărțire. /<lat. quantus

cat n. 1. rând de case, etaj: casă cu trei caturi; 2. se zicea de slovele încălecate unele peste altele (cu cari se redactau vechile anaforale): scrisoare cu caturi. [Turc. KAT].

1) cat n., pl. urĭ (turc. bg. sîrb. kat). Munt. Rînd de casă, etaj. Scriere cu caturĭ, saŭ cu ceardacurĭ, cu litere una peste alta, cum era cirilica veche.

1) cît n., pl. urĭ (d. cît 2). Aritm. Rezultatu împărțiriĭ.

cat (înv.) s. n., pl. caturi

cât⁷ s. n., pl. câturi

cat s. n., pl. caturi

cât⁴ s. n., pl. câturi

cat s. n., pl. caturi

cât s. n., pl. câturi

cat (caturi), s. n. – Etaj, nivel. – Megl. cat. Tc. kat (Șeineanu, II, 93; Meyer 177; Lokotsch 1121; Ronzevalle 126); cf. alb. katë, sb. kat.

cît (cîtă; pl. cîți cîte), adj. – 1. În ce măsură, în ce grad, în ce durată de timp (adj. și adv. inter.) – Cît se poate. – Nu știu cît, cine știe cît. – Pe cît. – 2. Ca, precum (servește drept corelație în comparațiile de egalitate în care se ia în considerație aspectul cantitativ): mămîncă cît șapte și bea cît opt (Alecsandri). – Cît negru sub unghie. – Cîtă frunză și iarbă. – Cît colo. – Cît colea. – Cît de colo. – Cît pe ce. – Nici cît. – 3. În compararea retorică a doi termeni identici, indică ideea de „o vreme, un răstimp”: s-au luptat cît s-au luptat (I. Teodoreanu). – 4. În comparațiile al căror prim termen lipsește, îndică ideea de „cît mai mult posibil”: merinde cît a putut duce calul (Ispirescu); pîinea cît de proaspătă, vinul cît de vechi și nevasta cît de tînără (Alecsandri). – 5. În timpul în care, atîta timp, pînă cînd (indică limita duratei vb. care urmează): cît n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o să pățim (Alecsandri). – 6. Oricît de: marea cîtu-i de lată (Dosoftei). – 7. Enorm: cîtă căciula (Creangă), (rar cu această folosire, se preferă der. cîtămai). – 8. În corelație cu atît, indică o echivalență sau egalitate de cantități: cîți frăgari pe la Arad, atîtea gănduri mă bat (Popular, Trans.). – Cu cît... cu atît. – Cît... cît. – Cît de cît. – Numai cît. – Cît pentru, cît despre. – 9. Astfel încît: mulți au căzut, cît abia au scăpat (Ludescu). – 10. De cînd: cît ieșea omul din straja Bucureștilor (Ghica). – Cît ce. – 11. (Refl.) În ce număr? În ce cantitate? cu cîți te-ai sărutat? (Popular Trans.). – Cîte toate. – Cîte și mai cîte. – 12. Cu forma art. al cîtelea (f. a cîta), introduce întrebările la care se așteaptă ca răspuns un numeral ordinal. – 13. (S. n.) Numărul rezultat dintr-o împărțire. Mr. cît, megl. cǫt, istr. căt. Lat. quantus, contaminat cu lat. quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; cf. Pușcariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); cf. it., port. quanto, prov., v. fr. quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui quantus ar fi *cînt; însă numai Procopovici s-a gîndit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot. DAR explică forma art. cîtelea prin quotus-libet, care nu este posibilă fonetic. Der. cîtime, cîtățime, s. f. (cantitate). Comp. cîtămai (var. cîtamai), adv. (enorm, foarte mare); cîtuși, adv. (înv., nu contează cît, păstrat în expresia cîtuși de puțin); cîtva, adj. (la sing., cu funcție adv., un timp, o vreme; la pl., cu funcție adj., unii, cîțiva); decît, conj. (corelație a comparațiilor de inegalitate; mai mult ca; numai că, dar); încît, conj. (atît de mult că); întrucît, conj. (deoarece, avînd în vedere că); oarecît (var. oarecîtva), adv. (într-un fel); oricît (var. vericît), adj. (în orice cantitate).

CATUL (Caius Valerius Catullus) (c. 87-c. 54 î. Hr.), poet liric latin. Poeme mitologice de un rafinat alexandrism. Versuri de inspirație intimistă (îndeosebi erotice, dedicate Lesbiei) care aduc o remarcabilă sinceritate a expresiei, grațioasă și imperceptibil ironică, o sensibilitate elegiacă. Versificator abil, a contribuit la mlădierea limbii poetice.

CAT s. v. etaj.

CAT s. etaj, nivel, (rar) rînd, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streașină. (Casa are trei ~uri.)