Canibali m. pl. numele Indienilor indigeni în insulele din marea Caraibilor (nume alterat din Caribali sau Caraibi).

canibal, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr cannibale] 1 smf Antropofag. 2-3 smf, a (Fig) (Om) crud, sălbatic.

*CANIBAL sm. 1 Cel ce se hrănește cu carne de om, antropofag ¶ 2 Fig. Om crud, crunt și sălbatic: care e mai brav, ~ul acesta care vrea sînge, sau eu, omul păcii? NEGR. [fr.].

CANIBAL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. 1. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2. Fig. Om crud, feroce, dornic de vărsare de sînge.

CANIBAL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud. – Fr. cannibale.

CANIBAL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănîncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].

CANIBAL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal)

CANIBAL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădește cruzime excesivă. /<fr. cannibale

canibal m. 1. cel ce se hrănește cu carne de om; 2. fig. om sălbatic.

*canibál, -ă s. și adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal și caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de dispăruțiĭ Caraibĭ, care erau antropofagĭ; it. cannibale). Antropofag. Fig. Om feroce.

canibal s. m., pl. canibali

canibal s. m., pl. canibali

canibal s. m., pl. canibali

CANIBAL s. antropofag, (pop.) căpcăun.

CANIBAL s. antropofag, (pop.) căpcăun.