2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Canibali m. pl. numele Indienilor indigeni în insulele din marea Caraibilor (nume alterat din Caribali sau Caraibi).

canibál, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr cannibale] 1 smf Antropofag. 2-3 smf, a (Fig) (Om) crud, sălbatic.

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din fr. cannibale.

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din fr. cannibale.

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. 1. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2. Fig. Om crud, feroce, dornic de vărsare de sînge.

CANIBÁL, -Ă, canibali, -e, s. m. și f. Antropofag. ♦ Fig. Om crud. – Fr. cannibale.

CANIBÁL, -Ă s.m. și f. 1. Sălbatic care mănâncă carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].

CANIBÁL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. II. s. m. f. 1. antropofag. 2. (fig.) om crud, feroce. (< fr. cannibale, sp. canibal)

CANIBÁL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care se hrănește cu carne de om; antropofag. 2) fig. Persoană care vădește cruzime excesivă. /<fr. cannibale

canibal m. 1. cel ce se hrănește cu carne de om; 2. fig. om sălbatic.

*canibál, -ă s. și adj. (fr. cannibale, d. sp. canibal și caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de dispăruțiĭ Caraibĭ, care erau antropofagĭ; it. cannibale). Antropofag. Fig. Om feroce.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canibál s. m., pl. canibáli

canibál s. m., pl. canibáli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANIBÁL s. antropofag, (pop.) căpcăun.

CANIBAL s. antropofag, (pop.) căpcăun.

Intrare: Canibali
Canibali
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: canibal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canibal
  • canibalul
  • canibalu‑
plural
  • canibali
  • canibalii
genitiv-dativ singular
  • canibal
  • canibalului
plural
  • canibali
  • canibalilor
vocativ singular
  • canibalule
  • canibale
plural
  • canibalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canibal, -ă canibal canibală

  • 1. Sălbatic care se hrănește cu carne de om.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: antropofag, -ă căpcăun
    • 1.1. figurat Om crud, sălbatic, feroce.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (și) adjectival (Despre animale) Care se hrănește cu indivizi din aceeași specie.
    surse: MDN '00

etimologie: