3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cămilár sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 121/71 / Pl: ~i / E: cămilă + -ar] Persoană care mână cămilele.

MARMÍTĂ, marmite, s. f. Vas mare cu două toarte și cu capac, în care se transportă mîncare caldă. V. cratiță. Sleite de apa chioară a cazanelor, de apa leșietică a marmitelor, infanteriile grăbeau spre pădurea morții. CAMILAR, N. I 243.

CĂMILÁR ~i m. Conducător de cămile. /cămilă + suf. ~ar

cămilar m. conducător de cămile.

cămilár m. Păzitor saŭ conducător de cămile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cămilár s. f., pl. cămilári


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CAMILAR, Eusebiu (1910-1965, n. Udești, jud. Suceava), scriitor român. M. coresp. al Acad. (1955). Proză de viziune stranie, fantastică despre sat („Avizuha”) și război („Cordun”, „Prăpădul Solobodei”, „Negura”); evocări istorice. Traduceri.

Intrare: Camilar
Camilar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Camilar
Intrare: camilar
camilar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cămilar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cămilar
  • cămilarul
  • cămilaru‑
plural
  • cămilari
  • cămilarii
genitiv-dativ singular
  • cămilar
  • cămilarului
plural
  • cămilari
  • cămilarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)