2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
calangíŭ m. (turc. kalaĭgy; d. kalaĭ, cositor). Vechĭ. Spoitor de tingirĭ (Țigan).
Enciclopedice
CALANGIU, fam., act. < tc. kalaigi „spoitor de vase”; cf. Calance, V. (Băl VI); -a, Z., buc., act.; cf. Calan s.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
calangiu, calangii, s.m. (înv.) spoitor, costorar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Calangiu
Intrare: calangiu
calangiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)