bolocan, ~ă [At: PAMFILE, J. II / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 sm Bou mare și greoi. 2 a Prost.

bolocan a. și m. 1. nume de bou; 2. fig. mojic. [Origină necunoscută].

2) bolocán m. (cp. cu bolovan). Trunchĭ scurt și gros.

1) bolocán m. (cp. cu ung. bolyóka, prost). Fam. Prost, gogoman. Epitet unuĭ boŭ greoĭ saŭ unuĭ om necĭoplit: aseară mă culcaĭ bolocan, și azĭ ĭată-mă mare ban! – Și fem. -áncă, pl. e.

bolocán (-nă), adj. – Tont, prost, netot. Se folosește și ca nume propriu de bou. Mag. bolyoka (Scriban). – Der. bolocăni, bolohăni, bolovăni, vb. (a se holba), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolovan; bolocănos, adj. (grosolan, necioplit); bolohoniță, s. f. (proastă, îngîmfată).

bolocán, bolocáni, s.m. (reg.) om prost, netot.

BOLOCAN, nume de bou; folosit și cu sensul de „grobian” (Buc). 1. – paharnic, 1646 (AO XXII 111); – N. (LB); – Marin (Acte Sc); -i, -ești tt. 2. Cf. Bolohan, act.