2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bógză sf [At: BIBLIA (1688), 77/1 / Pl: ~ze / E: nct] (Orn) Bufniță.

BÓGZĂ, bogze, s. f. (Reg.) Bufniță.

BOGZĂ s.f. (Mold.,ȚR) Bufniță. A: Tu rîzi, bogză? B 1775, 77v. Ce faci tu, bogză? B 1775, 89r; cf. B 1779, 47v, 56r. B: Nu se vor mînca … struțul și bogza și babița. BIBLIA (1688). Etimologie necunoscută. Cf. boaghe1. Cf. boaghe1, bufniță, buhă, buhnace, puhace. substantiv feminin

bógză f., pl. e (cp. cu boghi 1). Vechĭ. Bufniță. V. boaghe.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOGZA 1. Alexandru (1905-1973, n. Constanța), filozof român. Regîndește „idealismul lui Kant”, opunîndu-i un „realism critic” ale cărui concepte le aplică în domeniile particulare ale culturii, îndeosebi în muzică („Realismul critic”). 2. Geo B. (1908-1993, n. Ploiești), scriitor și ziarist român. Frate cu B. (1) și Radu Tudoran. Acad. (1955). Lirică de avangardă („Poemul invectivă”). Creator al unei formule unice de reportaj, reportajul poematic („Cartea Oltului”). Preocupat de evenimentele actualității, se dovedește în mod egal un poet al sublimului și al imundului, al geologicului și al cosmogonicului („Oameni și cărbuni din Valea Jiului”, „Țări de piatră, de foc și de pămînt”, „Paznic de far”, „Ca să fii om întreg”).

BOGZA subst. „bufniță” (DLR). 1. – (Dm; Tec II; Arh; C Bog); – Vis. (Isp I2); – Gl. (16 A I 267); – scriitor (Sd VI 139); 2. Bogze (C Bog); – Ioan. diiac, scris și Bogzovici (16 A II 103, 149). 3. Cu met. Bogza (17 B I 167). 4. Bugza logofăt (Sd XI 274), scris și Bogza (17 A I 2); Bogz/ăni, -ăști tt.; -eni -ești ss.

Intrare: Bogza
Bogza nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bogza
Intrare: bogză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogză
  • bogza
plural
  • bogze
  • bogzele
genitiv-dativ singular
  • bogze
  • bogzei
plural
  • bogze
  • bogzelor
vocativ singular
plural