BODONI s. n. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din germ. Bodoni.

bodoni s.n. invar. (tipogr.) Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, avînd piciorușele subțiri și drepte. • /<germ. Bodoni, cf. nm. pr. Giambattista Bodoni, tipograf italian.

BODONI s. n. invar. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din germ. Bodoni.

BODONI s.n. (Poligr.) Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, avînd piciorușele subțiri și drepte. [< it., germ. Bodoni, cf. Bodoni – tipograf italian].

BODONI s. n. inv. (poligr.) caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, având piciorușele subțiri și drepte. (< germ. Bodoni)

bodoni (it.) (desp. -do-ni) s. n. corectat(ă)

+Bodoni (tipograf italian) [ni pron. ni]^[1] s. propriu

bodoni (-ni) s. n.

bodoni s. n. invar. (sil. -ni)

BODONI, Giovanni Battista (Gianbattista) (1740-1813), tipograf italian. A realizat „Monumenta tipografica”, un valoros îndreptar tehnic. Ediții remarcabile, printre care: „Aminta”, „Horațiu”, „Homer”, „Oratio dominica în 155 de limbi”.