2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Bismark (Otto, principe de) m. celebru om de stat și ministru prusian (1865), numit principe și cancelar al noului imperiu german (1871). Disgrațiat în 1890 de împăratul Wilhelm II, princiele Bismark trăi câțiva ani retras la reședința-i din Friedrichsruhe (1815-1893).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bismark s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: Bismark
Bismark
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bismark
bismark substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)