O definiție pentru bismark


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bísmark s. n.

Intrare: bismark
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bismark
  • bismarkul
  • bismarku‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bismark
  • bismarkului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)