2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINEȚE1 s. f. pl. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].

binețe sfp [At: ȘINCAI, HR. I, 175/35 / V: bineț[1] sn / E: bine ați (venit)] (Pop; îe) A-și da (sau, rar, face) ~ A (se) saluta. corectat(ă)

  1. binețbineț Ladislau Strifler

binețe s.f. pl. Expr. (pop.) A(-și) da (sau a-și face) binețe = a (se) saluta. Și-au dat binețe și-au tăcut (COȘB.). După ce-și făcură binețele cuvenite... înaintară spre scările casei (CR.). ◊ Poet. Lanurile-mi dau binețe (LESN.). • /de la bine ați [venit].

BINEȚE (pl. -ețuri) sf. Trans. Băn. Salutări: trecînd de-a lungul uliței, oamenii îi dădeau binețe (SLV.): vîslașii își dau binețuri cu oamenii de pe mal (VLAH.) [bine-ați-venit!].

BINEȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].

BINEȚE s. f. pl. (Numai în expr.) A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. (Poetic) Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139.

BINEȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].

BINEȚE f. pop.: A(-și) da ~ a (se) saluta. /Din bine ați (venit)

binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].

binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

binețe (pop.) s. f. pl. (în: a(-și) da ~)

binețe (pop.) (în expr. a(-și) da ~) s. f. pl.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BINET [biné], Alfred (1857-1911), psiholog francez. Inițiatorul orientării experimentale în psihologia franceză. Unul dintre fondatorii pedologiei („Idei noi despre copii”). A aplicat pentru prima oară metoda testelor la studiul inteligenței („Studiul experimental al inteligenței”).

Intrare: Binet
Binet nume propriu
nume propriu (I3)
  • Binet
Intrare: binețe
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • binețe
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
bineț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

binețe, binețesubstantiv feminin plural

  • chat_bubble popular A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: saluta
    • format_quote Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. DLRLC
    • format_quote Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
    • format_quote După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. DLRLC
    • format_quote poetic Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. DLRLC
    • format_quote poetic Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139. DLRLC
etimologie:
  • bine ați [venit] DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.