2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Berenice f. principesă izraelită, fiica lui Agripa, rege din Iudea, pe care Titu o duse la Roma, dar n’o luă de soție, ca să nu irite pe Romani.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!Părul-Berenicei (constelație) s. propriu m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Părul-Berenicei (constelație) s. propriu m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Părul-Berenicei (astron.) s. pr. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Berenice, soția lui Ptolemaeus al III-lea Euergetes. Ea și-a tăiat părul și l-a oferit în dar zeilor, cu rugămintea de a-i aduce teafăr înapoi soțul, plecat să lupte în Syria. Legenda spune că darul ei a fost transformat într-o constelație: Cosița Berenicei.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂRUL BERENICEI (Coma Berenices), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Leul și Boarul. Vizibilă din România primăvara.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv propriu (SP103FS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Părul-Bereniceisubstantiv propriu masculin articulat, substantiv masculin
- Constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Leul și Boarul. Vizibilă din România primăvara (Coma Berenices). DEX '09 DE
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.