barnat sn [At: CHEST. II, 217/210 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Parte a podului așezată pe capetele ieșite afară ale grinzilor.

bârnat, ~ă a [At: DA ms / E: ns cf bârnă] (Într-un plugușor; pbl) Dolofan.

Barnat v. Bernard I 2 e și II 1.

Bărnat v. Bernard I 2, II 3.

Bîrnat v. Bernard II 2.