opțiuni
  • info
3 intrări
17 definiții

Explicative DEX

bleasc2 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri[1] / E: nct] (Reg; sst) Stomac.

  1. Incongruență morfologică pentru sm. — Ladislau Strifler

bleasc1 sms [At: LB / V: blesc sm / E: vsl блѣcχъ „luciu”] (Trs; îvp) 1 Salivă. 2 (Trs; Buc) Sufletul animalelor Cf abur. 3 (Trs; Buc; irn; prt) Sufletul omului. 4 (Reg) Grai.

BLEASC2, BLEASCĂ adv. Îndesat, plin, îngrămădit (despre rîurile, înfloriturile de la cămăși): e îmbrăcată... cu fotă bleasc de flori (LUNG.) [blg. blizko].

BLEASC1 sbst. Trans. Bucov. 1 Sufletul animalelor, abur 2 pr. ext. Sufletul omului: au venit la cîrșmariu și la cîrșmăriță carii erau acum mai fără ~ (SB.) [vsl. blĕskŭ „sclipire”].

bleasc n. Mold. sufletul dobitoacelor. [Slav. BLĔSKŬ, fulger: aci sufletul animal e comparat cu o scânteie sau lumină fulgerătoare, aiurea cu un fum (v. abur)].

bleasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. blĭeskŭ, blĭskŭ, fulger, sclipire. V. bleștesc, lișteav). Vest orĭ nord. Rar. Suflet (de animal). a-țĭ lăsa gura bleasc, a-țĭ lăsa gura apă, a-țĭ veni mare poftă de o mîncare. Adv. Arg. Plin, încărcat, împopoțonat: cu pĭeptu bleasc de medaliĭ.

BLEAȘC interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

bleașc i [At: DEX2 / E: fo] (Și repetat) Cuvânt care imită zgomotul mersului prin băltoace.

blesc sms vz bleasc

bleașc interj. Cuvînt care imită zgomotul umbletului prin băltoace; fleașc. • /onomat.

BLEAȘC interj. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. Cuvînt care imită zgomotul pe care îl face cineva cînd merge prin băltoace. – Onomatopee.

BLEAȘC interj. (se folosește pentru a imita zgomotul umbletului prin băltoace) Fleașc. /Onomat.

Ortografice DOOM

bleașc (rar) interj.

bleașc (rar) interj.

bleașc interj.

Sinonime

BLEASC s. v. spirit, suflet.

Arhaisme și regionalisme

bleasc s.m. (reg.) 1. suflet de animal. 2. grai, vorbă. 3. salivă, bale.

Intrare: bleasc (stomac)
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleasc
  • bleascul
  • bleascu‑
plural
  • bleascuri
  • bleascurile
genitiv-dativ singular
  • bleasc
  • bleascului
plural
  • bleascuri
  • bleascurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bleasc (suflet)
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleasc
  • bleascul
  • bleascu‑
plural
  • bleascuri
  • bleascurile
genitiv-dativ singular
  • bleasc
  • bleascului
plural
  • bleascuri
  • bleascurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blesc
  • blescul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • blesc
  • blescului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: bleașc
bleașc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bleașc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bleasc, bleascurisubstantiv neutru

etimologie:

bleasc, bleascurisubstantiv neutru

regional învechit popular (numai) singular
  • 1. Salivă. MDA2
    sinonime: salivă
  • 2. Sufletul animalelor. MDA2 CADE
    sinonime: spirit suflet
  • 3. ironic peiorativ Sufletul omului. MDA2 CADE
    • format_quote Au venit la cîrșmariu și la cîrșmăriță carii erau acum mai fără bleasc. (SB.) CADE
  • 4. Grai. MDA2
    sinonime: grai
etimologie:

bleașcinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul umbletului prin băltoace. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM NODEX
    sinonime: fleașc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.