2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BACON s. n. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. [Pr.: beicăn] – Cuv. engl.

bacon2 sn [At: DN3 / P: beicăn / Pl: ~uri / E: eg bacon] Șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată.

bacon1 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~i / E: rs бакун] (Rar) Tutun-turcesc.

bacon [’beikǝn] s.n. (culin.) Șuncă specială (tăiată în felii subțiri), preparată din carne sau din costiță de porc dezosată, sărată și afumată. • /<engl. bacon.

BACON sbst., BACONIȚĂ sf. 🌿 = TUTUN-TURCESC [rus bakunŭ].

BACON s. n. (Rar) Carne sau costiță de porc dezosată, sărată și afumată (tăiată în felii subțiri). [Pr.: beicăn] – Cuv. engl.

BACON s.n. Șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. [Pron. beicăn. / < engl. bacon].

BACON BEI-CĂN/ s. n. șuncă specială, preparată din carne grasă și afumată. (< engl. bacon)

BACON [pr.: beicon] n. Varietate de șuncă, preparată din carne grasă de porc. /Cuv. engl.

Bacon m. (cit. Bekn) 1. (Roger), alchimist și filozof englez de o erudițiune universală, supranumit Doctorul admirabil (1214-1294) 2. (Francisc), Lord de Verulam, filozof englez, cancelar al Angliei sub Iacob I, fundatorul metodei experimentale în studiul științelor (1560-1626).

bacon (baconiță) m. și f. tutun turcesc (Nicotiana rustica). [Rus. BAKUNŬ].

bacón n. și bacóniță f. (rus. bakún, tutun de la Baku, un oraș). Rar. Un fel de tutun (nicotiana rústica). V. mahorcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bacon (engl.) [pron. beĭkăn] s. n., art. baconul [pron. beĭkănul]

bacon (angl.) [pron. beycăn] s. n.

bacon s. n. [pron. engl. bei-căn]

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bacon s. m. – Tutun turcesc (Nicotiana rustica). Rus. bakun (sec. XIX). Termen introdus de ocupațiile rusești, astăzi practic nefosit, ca și der. baconiță, s. f., cu același sens.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BACON [béicə], Francis, baron de Verulam (1561-1626), filozof englez. Inițiatorul empirismului englez; adversar al scolasticii și al metodei deductive, a pus bazele metodei inductive moderne, care a favorizat dezvoltarea științelor, prin aplicarea largă a observației și experienței („Novum organum”). Autor al scrierii utopice „Noua Atlantidă”.

BACON [béicən], Roger (c. 1214-c. 1292), filozof și savant englez. Călugăr franciscan. Adept al nominalismului, a criticat metodele scolasticii, preconizînd ideea științei experimentale bazate pe observarea directă a obiectelor sensibile și pe „iluminare”, în cazul obiectelor spirituale.

Intrare: Bacon
Bacon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bacon
Intrare: bacon
  • pronunție: beycăn
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacon
  • baconul
  • baconu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bacon
  • baconului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baconsubstantiv neutru

  • 1. Preparat din carne de porc, obținut prin sărare și afumare. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.