bog (engl.), dep. spongios, pământos, bogat în substanțe vegetale în curs de descompunere, acumulat într-o zonă mlăștinoasă. B. este materialul care se află la originea turbei.

Bog, zeul suprem al slavilor de sud.

Bog -a, -an v. Bogoslov II 1 – 3.

BOG-BOGOI scurtare onomastică din: 1. Bogoiavlenie, «Bobotează» gr. ’Eπιφάνια folosit deseori în cronici; 2. Bogomateri. 3. Bogonosie, Bogorodița, Bogoslov; v. derivatele la Bogoslov.