BÂRSAN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2. (Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

bârsan, ~ă [At: MOLDOVAN, Ț. N. 127 / E: Bârsa + -(e)an] 1 a Referitor la Țara Bârsei. 2 a (D. lâna oilor) Lung și aspru. 3-4 smf, a (Pex) (Oaie) cu lână bârsană. 5 sn (Pex) Postav țesut din lână bârsană (2). 6-7 smf, a (Oaie) cu coada scurtă și lată.

bîrsan, -ă adj. 1 Care se referă la Țara Bîrsei. 2 (despre oi) Care are lînă lungă și aspră. Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană,...Să-i spui lui Vrîncean (ALECS.). ◊ (subst.) A tuns două bîrsane. ♦ (despre lîna acestor oi) Care este lungă și aspră. Oiță bălană Cu lîna bîrsană (POP.). • pl. -i, -e. /nm. pr. (partea de vest a Depresiunii Brașovului) Țara Bîrsei + -an.

BÎRSAN adj. 1 🌍 Din țara Bîrsei (Transilvania) ¶ 2 🐑 Oaie bîrsană, varietate de oaie țurcană cu lîna lungă și aspră și cu coada lungă și stufoasă; n’are coarne de loc sau numai niște cornițe subțiri și delicate; berbecul însă are coarne răsucite și așezate orizontal ¶ 3 Din lînă de oaie bîrsană: în cap cu o gogeamite ~ă de căciulă fumurie (BR.-VN.).

BÂRSAN, -Ă, bârsani, -e, adj. 1. Care privește Țara Bârsei. 2.(Despre oi; adesea substantivat) Cu lână lungă și aspră. ♦ (Despre lâna acestor oi) Lungă și aspră. – Bârsa (n. pr.) + suf. -an.

BÎRSAN, -Ă, bîrsani, -e, adj. (Despre oi, uneori substantivat) (Varietate de oi) cu lîna lungă și aspră. Ce-mi tot spui, bîrsană oaie? LESNEA, I. 146. Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană... Să spui lui vrîncean Și lui ungurean Ca să mă îngroape Aice pe-aproape. ALECSANDRI, P. P. 2. (Despre lîna acestor oi) Lungă și aspră, de calitate mijlocie. Oiță bălană, Cu lînă bîrsană... TEODORESCU, P. P. 435.

BÎRSAN, -Ă, bîrsani, -e, adj. (Despre oi, adesea substantivat) Cu lîna lungă și aspră. ♦ (Despre lîna acestor oi) Lungă și aspră, de calitate mijlocie. – Din Bîrsa + suf. -an.

BÂRSAN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre oi) Care are lână lungă și aspră; țurcan. 2) (despre lâna oilor) Care are firul lung și aspru; țurcan. /Bârsă n. pr. + suf. ~an

bârsan a. dela Bârsa: oiță bârsană; lână bârsană, lungă, deasă și cam aspră.

bîrsán, -ă adj. Se zice de oile originare din Țara Bîrseĭ (Carpațĭ), care-s o varietate din cele țurcane și care aŭ o lînă lungă, creață, nu prea moale, și deasă, dar maĭ puțin bună decît cea țigaĭe. S.f. Cu bîrsana’n cap, c’o căciulă de oaie bîrsană’n cap. – Locuitoru din Bîrsa se numește Bărsean, pl. eni, f. -eancă, pl. ence.

bârsan adj. m., pl. bârsani; f. bârsană, pl. bârsane

bârsană s. f., g.-d. art. bârsanei; pl. bârsane

bârsan adj. m., pl. bârsani; f. bârsană, pl. bârsane

bârsană s. f., g.-d. art. bârsanei; pl. bârsane

bârsan adj. m., pl. bârsani; f. sg. bârsană, pl. bârsane

bîrsan (bîrsană), adj. – Se spune despre oile de Bîrsa, regiune din sud-estul Trans., și de lîna lor lungă și aspră. De la Bîrsa, nume al regiunii a cărei capitală este Brașovul; ambele nume au probabil aceeași origine. Cihac, II, 490, se gîndește mai curînd la numele mag. al orașului respectiv, Brassó, ceea ce este de fapt același lucru. – Der. bîrsănesc, adj. (din Bîrsa).

BÎRSANA, com. în jud. Maramureș, pe Iza; 7.156 loc. (1991). Expl. de pămînturi colorate.

bârsan, -ă, bârsane, adj. (Oaie) cu lâna lungă și aspră; țurcan. ■ (top.) Bârsana, localitate pe Valea Izei (a.d. 1326). ■ (onom.) Bârsan, nume de familie frecvent în zona Bârsana. (Sec. XV). – Din n. top. Bârsa (= Țara Bârsei), cu suf. -(e)an (Iordan, 1983).

bârsan, -ă, bârsane, adj. – (ref. la oi) Cu lâna lungă și aspră; țurcan. ♦ (top.) Bârsana, localitate (a.d. 1326), comună pe Valea Izei. ♦ (onom.) Bârsan, Bărsan, nume de familie frecvent în zona Bârsana (483 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din n. top. Bârsa (= Țara Bârsei), cu suf. -(e)an (Iordan, 1983); Bârs, Bârsu, Bârsan, frecvente în Făgăraș și Maramureș, nu este legat exclusiv de „țara” sau râul „Bârsei”. La bază trebuie admis un radical trac: Bars, Bers, din care der. numirile dace Barsames, Barsemis, Barsemon, Barsimia și Bersobia (Constantinescu, 1963: 204).