4 intrări
18 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVEN s. n. v. avenă.
AVEN s. n. v. avenă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AVENĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: aven s. n.] – Din fr. aven.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AVENĂ, avene, s. f. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. [Var.: aven s. n.] – Din fr. aven.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aven sn vz avenă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
avenă sf [At: DN3 / V: aven sn / Pl: ~ne / E: fr aven] Prăpastie circulară formată din roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVEN s.n. v. avenă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AVENĂ s.f. Prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. [Var. aven s.n. / < lat. avena, cf. fr. aven].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AVENĂ s. f. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. (< fr. aven)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aven s. n. (geol.) ◊ „E.M. și A. M., cei doi speologi francezi care [...] și-au propus să studieze un aven (puț adânc, cu pereți abrupți) nu departe de Grenoble.” R.l. 12 IX 75 p. 6 (din fr. aven; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AVEN ~e f. Prăpastie circulară în regiunile calcaroase, în care se scurg apele de suprafață. /<lat. avena
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
avenă s. f., g.-d. art. avenei; pl. avene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
avenă s. f., g.-d. art. avenei; pl. avene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
avenă s. f., g.-d. art. avenei; pl. avene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AVENĂ s. (GEOGR., GEOL.) pâlnie. (~ se formează în rocile solubile.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AVENĂ s. (GEOGR., GEOL.) pîlnie. (~ se formează în rocile solubile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AVENA L., OVĂZ, fam. Gramineae. Gen originar din zona continentală, cca 52 specii, erbacee, anuale. Flori hermafrodite, cîte 2 sau mai multe în spiculețe, așezate în spice paniculate. Paniculă erectă sau pendentă. Tulpină cilindrică, articulată, fistuloasâ. Frunze alterne, sesile.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVÉN (< fr.) s. n. (GEOL., GEOGR.) Puț format în roci solubile (în special calcare), constituind o formă carstică de dizolvare. În partea inferioară poate comunica cu o grotă, cu galerii subterane, cu rîuri subterane etc.; favorizează evacuarea spre adînc a apelor de suprafață; pîlnie.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Avena sterilis L. Specie care înflorește vara. Flori 4, rar 3, în spiculețe (glume pubescente cu perișori aspri) în paniculă mare, pendentă. Plantă glabră.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Avena strigosa Schreb. Specie care înflorește vara. Flori hermafrodite (cîte 2 în spiculeț), în paniculă aproape simplă, unilaterală. Plantă anuală, erbacee, cu tulpină erectă. Frunze plane.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
avenă, avenesubstantiv feminin
- 1. Prăpastie circulară formată în roci calcaroase, în care se scurg adesea apele de suprafață. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: pâlnie
etimologie:
- aven DEX '09 DEX '98 DN