LOBODĂ, (rar) lobode, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee anuale, dintre care una, cu frunzele comestibile, este cultivată (Atriplex hortensis). ◊ Expr. (Pop.) A se plimba (sau a umbla) ca vodă prin lobodă = a umbla fără grijă (dându-și importanță). – Din sl. loboda.

lobodă s. f., g.-d. art. lobodei; pl. lobode

ATRIPLEX L., LOBODĂ, fam. Chenopodiaceae. Gen originar din Europa, Asia, Australia, America și Africa, cca 120 specii, erbacee, în formă de tufă. Flori (femele, cu braeteole romboidale sau ovate, cele mascule cu 3-5 lacinii, 3-5 stamine) dispuse în glomerule reunite în spice. Frunze opuse sau alterne. Plantă anuală.

Atriplex hortensis L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori unisexuat-monoice, verzi, în spice paniculate. Frunze opace, pețiolate, cele de la bază triunghiular-cordiforme, neregulat-dentate, cele dinspre vîrf ovat-cordiforme, lunguiețe sau lanceolate. Plantă erbacee, anuală (cca 140 cm înălțime), ramificată, deseori roșiatică.

LOBODĂ s. (BOT.) 1. (Atriplex hortensis) (reg.) știr. 2. (Chenopodium album) (reg.) piciorul-caprei.

LOBODĂ s. v. spanac-porcesc, spanac-sălbatic.