4 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștevie sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) st~, (reg) steavă, steghie, stezie, ~eagă, ~eavă, ~erghie, ~e / Pl: ~ii / E: vsl *штавь, bg щава] 1 (Șîc ~-de-grădină, ~-bună, ~-de-mâncare) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina dreaptă, înaltă și puternică, cu frunze mari, ovale și comestibile, a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină pentru proprietățile ei astringente sau depurative Si: (reg) măcrișul-calului (Rumex patientia). 2 (Șîc ~ia-stânelor) Ștevie (1) cu tulpina ramificată, cu frunze numeroase, cu flori verzui dispuse în verticile Si: (reg) urzica-raței (Rumex alpinus). 3 (Șîc ~-de-munte) Ștevie (1) cu tulpina înaltă de 50-100 de cm, cu frunze palmate și lucitoare, cu flori mici, albe, roșiatice sau verzui, în inflorescențe, care crește prin locuri umede Si: (reg) cinstea-cămpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț, iurpăsătoare (Astrantia major). 4 (Bot) Ștevia (1) Rumex acutus. 5 Ștevie (1) cu tulpina ramificată în partea superioară, cu flori verzui, care crește prin locuri umede Si: (reg) brustan, dragavei, drogomir, măcrișul-calului (Rumex conglomeratus). 6 (Șîc ~-de-baltă) Ștevie (1) cu tulpina ramificată, cu florile verzui sau gălbui, dispuse în verticile Si: (reg) dragavei, dragaveică, măcriș-de-apă (Rumex palustris). 7 (Șîc ~-creață) Ștevie (1) cu frunze dințate, lungi și înguste Si: (reg) crestățele, dragavei, hrenuț, limba-boului (Rumex crispus). 8 (Bot) Ștevia (1) (Rumex sanguineus). 9 Ștevie (1) cu tulpina ramificată în partea superioară, cu frunze numeroase, acrișoare la gut Si: măcriș, (pop) acriș (Acetosa pratensis). 10 (Reg; îf steghie) Ștevie (1) mică, cu frunzele în formă de spadă, care crește prin pășuni și prin locuri nisipoase și uscate (Acetosella vulgaris). 11 (Bot; reg) Ștevia (1) Rumex obtusifolius. 12 (Reg) Plantă otrăvitoare din familia liliaceelor, cu flori albe (Veratrum album). 13 (Bot; reg; îc) Stevie-de-bălți sau stevia-bălții Drențe (Callitrichepalustris). 14 (Bot; reg; îc) Stevie-de-hat Ghimpe (Centaurea calcitrapa). 15 (Bot; reg; îc) Steghie-turcească Limba-oii (Leuzea salina). 16 Mâncare de ștevie (1-11). 17 (Reg; fig; dep) Carne slabă, fără gust, de vită bătrână.

ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije.

ȘTÉVIE ~i f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru frunzele mari, comestibile, folosită și în scopuri medicinale. [Art. ștevia; G.-D. șteviei; Sil. -vi-e] /<sl. stavi, bulg. štava


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștévie s. f. (sil. -vi-e), art. ștévia (sil. -vi-a), g.-d. art. ștéviei; pl. ștévii, art. ștéviile (sil. -vi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTÉVIE s. (BOT.) 1. (Rumex patientia) măcrișul calului, (reg.) urzica-raței. 2. (Rumex alpinus) (reg.) urzica-raței. 3. (Rumex conglomeratus) măcrișul calului, (reg.) brustan, dragavei, dragomir. 4. (Rumex crispus) dragavei, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 5. (Rumex palustris) dragavei, dragaveică, măcriș de apă. 6. (Rumex sanguineus) (reg.) dragavei. 7. (Acetosa pratensis) măcriș. 8. (Astrantia major) (reg.) iurpăsătoare, cinstea-câmpului, faptul-mare, iarbă-de-orbalț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ASTRANTIA L., ȘTEVIE, fam. Umbelliferae. Gen originar din Europa și vestul Asiei, cca 10 specii, erbacee, glabre, erecte. Flori albe sau roșietice (5 sepale mari, colorate, radiale, cu vîrf ascuțit, 5 petale cu vîrf lung, îndoit, franjurat, 5 stamine) în umbelă simplă sau compusă, înconjurată de un cerc de bractee albe sau roz cu dungi verzi, cam de lungimea umbelelor. Frunze palmat-sectate sau lobate, dentate, cu peri pe margini. Rădăcini aromate.

Astrantia carniolica Wulf. Specie care înflorește vara. Flori (sepale albicioase) în umbele simple, dispuse cîte 2 pe fiecare ramură a inflorescenței (cu 3-5 ramuri), în vîrful tulpinii. Frunze bazilare palmat-partite, cu 5-7 lobi ovat-lanceolați, neregulat-dentați, lucitoare; cele tulpinale, 3-5, amplexicaule.

Astrantia major L., Specie care înflorește vara. Flori (caliciul cu 5 sepale ovat-lanceolate, 5 petale, 5 stamine) albe sau roz, pedun- cuiate, dispuse în umbele simple, însoțite de un involucru ale cărui foliole sînt alburii sau roșietice, cam de lungimea umbelei. Frunze (5-7 segmente ovat-lanceolate, dentate) bazilare, palmat-partite, cele tulpinale de obicei cu 5 segmente. Plantă perenă, erbacee, glabră, viguroasă, pînă la 85 cm înălțime.

Astrantia minor L. Specie care înflorește vara. Flori lung-pedunculate, albe sau albe-verzui, dispuse în umbele rare. Tulpină înaltă pînă la 30 cm, subțire; poartă în vîrf o inflorescență cu 2-4 ramuri care, de cele mai multe ori, sînt ramificate.

Intrare: Astrantia (gen de plante)
Astrantia (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Astrantia
Intrare: Astrantia carniolica
Astrantia carniolica  nomenclatura binară
compus
  • Astrantia carniolica
Intrare: Astrantia major
Astrantia major  nomenclatura binară
compus
  • Astrantia major
Intrare: Astrantia minor
Astrantia minor  nomenclatura binară
compus
  • Astrantia minor