Antioh m. nume a 13 regi ai Siriei, dintre cari cei mai cunoscuți fură: ANTIOH III (cel Mare), aliatul lui Anibal (mort 186 a. Cr.); ANTIOH IV (Epiphane sau Ilustrul), care martiriza pe Macabei și muri în accese de frenezie (164 a. Cr.).

Antioh.

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanți: 1. A. I Soter (281-261 î. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtică în Asia Mică. 2. A. II Theos (261-246 î. Hr.) A purtat războaie victorioase împotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 î. Hr.) A inițiat o campanie victorioasă în Asia Centrală pînă la Indus (212-205 î. Hr.; înfrînt la Magnesia (190 î. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

ANTIOH gr. ’Aντίοχος I. 1. Obișnuit în Moldova din sec. XV, numele este „la modă la finele sec. XVII-lea” (Has). Antioh Vodă Cantemir; Antiohi (Tec. I); -e, N., clucer (Băl III); -e, Al. agă (Isp VI²); -el hatman, 1693. 2. Sincopat Antoh (Sd VII 64); -ești s.; -e (Bîr); -e (Ștef; etc.); -ie (Tec I); -ilă (Sd XXII). 3. Cu h > f: Antof și -ie, olt. (Cand 105; Mar); cu afer.: Tofia t. (16 B I 52) și Tofic (Sd VI 262). 4. Antofiță, în folclor (Păsc). 5. Antofoiu, olt. (Cand 105). 6. + -il: ◊ Antofil, -ie (Puc;) -oiu, act. II. Diverse contaminări și deformări: 1. Antosiia b. (Isp. III¹) și f. 1646 (Cat mold.) 2. Antahe, Ioan act. 3. Antoci, G., mold. act. < Aптох; v. și Antonie I 2 g. 4. Cf. Tohace, N. (17 B IV 368). Greșit ucr. Ahtox < Anton (Grinc.).

Antioh Nume la modă acum cîteva secole și extrem de rar astăzi, Antioh reproduce un vechi nume pers. gr. Antiohos. Atestat încă din opera lui Xenofon, Antiohos este cunoscut mai ales din istoria dinastiei Seleucizilor (conducătoare a unui mare stat elenistic oriental, fondat de unul dintre generalii lui Alexandru Macedon, Seleucos Nikator), care cuprinde nu mai puțin de 13 suverani cu acest nume. (Antiohizii se considerau urmași ai eroului mitic Herakles – Hercules, primul Antiohos fiind considerat fiul acestuia). La fel de cunoscut este și toponimul gr. Antióheia, nume a 18 orașe antice, cel mai cunoscut la noi fiind Antiohia din Siria (astăzi Antakya în Turcia), fondat în anul 300 î.e.n. de Seleucos Nikator, capitală a Regatului seleucid și mare centru meșteșugăresc, comercial și cultural. În ceea ce privește originea și semnificația numelui gr. Antiohos, este de remarcat încercarea de a-l apropia de vb. antého „a se împotrivi, a se opune” (probabil, la origine, numele era un compus din anti- „în locul”, element de compunere cu același sens și în română și écho, „a avea, a ține”). Folosit în trecut mai ales de slavii răsăriteni (numele este considerat azi în onomastica rusă vechi și rar) Antioh, Antiohi, Antohi, Antohie, erau obișnuite în Moldova sec. 15 și chiar „la modă” către finele sec. 17. ☐ Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie Cantemir, diplomat și scriitor.