3 definiții pentru Antigona

Antigona f. fiica lui Edip, celebră prin pietatea ei filială; ea servi de călăuză părintelui ei orb și proscris.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANTIGONA (în mitologia greacă), una dintre fiicele lui Edip. Reîntoarsă la Teba după moartea tătălui său, A. a nesocotit porunca regelui Creon, ca Polinice, fratele ei, care ridicase armele împotriva cetății, să fie lăsat neînmormîntat. Condamnată să fie închisă într-o peșteră, și-a pus capăt zilelor.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetății Thebae, născută din dragostea incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta, și soră cu Ismene, Eteocles și Polynices. După ce oracolul lui Tiresias a dezvăluit crima și incestul săvîrșit și Oedipus s-a pedepsit singur, scoțîndu-și ochii și pornind orb în pribegie, Antigone și-a însoțit tatăl, devenit cerșetor. După moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reîntors la Thebae, unde a trăit alături de sora sa Ismene. Între timp, cei doi frați, Eteocles și Polynices, muriseră în luptă, ucigîndu-se reciproc. Încălcînd porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices să fie îngropat, Antigone presară țărînă peste trupul neînsuflețit al fratelui ei, îndeplinind în felul acesta ritualul înmormîntării. Pentru acest gest, ea e condamnată de Creon să fie îngropată de vie în mormîntul labdacizilor. Antigone se spînzură în închisoare, iar Haemon, logodnicul ei și fiul lui Creon, se sinucide.

Intrare: Antigona
Antigona
substantiv propriu (SPF001S) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Antigona
plural
genitiv-dativ singular Antigonei
plural
vocativ singular
plural