4 definiții pentru Antigona


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Antigona f. fiica lui Edip, celebră prin pietatea ei filială; ea servi de călăuză părintelui ei orb și proscris.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTIGONA (în mitologia greacă), una dintre fiicele lui Edip. Reîntoarsă la Teba după moartea tătălui său, A. a nesocotit porunca regelui Creon, ca Polinice, fratele ei, care ridicase armele împotriva cetății, să fie lăsat neînmormîntat. Condamnată să fie închisă într-o peșteră, și-a pus capăt zilelor.

Antigona Prenume feminin modern, preluat pe cale cultă din literatura clasică greacă, Antigóna reproduce numele pers. gr. Antigóne, corespondentul masc. Antigónos, ambele frecvente încă din perioada veche a istoriei Greciei. Antigónos, ca marea majoritate a numelor vechi, este un compus din gr. anti- „în loc de, opus, contra” (în sanscr. ánti „înaintea, în prezența, aproape”), cunoscut și în română ca element de compunere savantă, și -gónos „urmaș, vlăstar”. Fiică a lui Edip și a Iocastei, devenită simbol al dragostei filiale datorită devotamentului cu care și-a slujit tatăl orb, Antigona îndrăznește să-l înmormânteze pe Polinice, fratele ei, ridicat împotriva patriei; închisă într-o peșteră de către Creon, regele Tebei, eroina se sinucide. Legenda Antigonei a inspirat celebre creații literare, printre care una dintre cele mai desăvîrșite tragedii ale lui Sofocle, Antigona.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetății Thebae, născută din dragostea incestuoasă a acestuia cu mama sa, Iocasta, și soră cu Ismene, Eteocles și Polynices. După ce oracolul lui Tiresias a dezvăluit crima și incestul săvîrșit și Oedipus s-a pedepsit singur, scoțîndu-și ochii și pornind orb în pribegie, Antigone și-a însoțit tatăl, devenit cerșetor. După moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reîntors la Thebae, unde a trăit alături de sora sa Ismene. Între timp, cei doi frați, Eteocles și Polynices, muriseră în luptă, ucigîndu-se reciproc. Încălcînd porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices să fie îngropat, Antigone presară țărînă peste trupul neînsuflețit al fratelui ei, îndeplinind în felul acesta ritualul înmormîntării. Pentru acest gest, ea e condamnată de Creon să fie îngropată de vie în mormîntul labdacizilor. Antigone se spînzură în închisoare, iar Haemon, logodnicul ei și fiul lui Creon, se sinucide.

Intrare: Antigona
Antigona
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Antigona
plural
genitiv-dativ singular
  • Antigonei
plural
vocativ singular
plural