Antigona Prenume feminin modern, preluat pe cale cultă din literatura clasică greacă, Antigóna reproduce numele pers. gr. Antigóne, corespondentul masc. Antigónos, ambele frecvente încă din perioada veche a istoriei Greciei. Antigónos, ca marea majoritate a numelor vechi, este un compus din gr. anti- „în loc de, opus, contra” (în sanscr. ánti „înaintea, în prezența, aproape”), cunoscut și în română ca element de compunere savantă, și -gónos „urmaș, vlăstar”. Fiică a lui Edip și a Iocastei, devenită simbol al dragostei filiale datorită devotamentului cu care și-a slujit tatăl orb, Antigona îndrăznește să-l înmormânteze pe Polinice, fratele ei, ridicat împotriva patriei; închisă într-o peșteră de către Creon, regele Tebei, eroina se sinucide. Legenda Antigonei a inspirat celebre creații literare, printre care una dintre cele mai desăvîrșite tragedii ale lui Sofocle, Antigona.