2 intrări

4 definiții

ancónă s. f., pl. ancóne

ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].

ANCÓNĂ s. f. 1. consolă care susține cornișa. 2. masă așezată în altar. (< it. ancona)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANCONA, oraș în Italia centrală (Marche), port la M. Adriatică; 104,3 mii loc. (1987). Șantiere navale. Ind. constr. de mașini și chim. Mobilă. Cărămizi. Conserve. Catedrală (sec. 12-13).

Intrare: anconă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anco ancona
plural ancone anconele
genitiv-dativ singular ancone anconei
plural ancone anconelor
vocativ singular
plural
Intrare: Ancona
Ancona
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Ancona
plural
genitiv-dativ singular Anconei
plural
vocativ singular
plural