4 definiții pentru Anastasie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANASTASIE gr., Áναστόσιος < ἀνάστασις „înviere”. I. 1. Anîstasie vist., 1692 (Sd VII 297); Anastasă, mold. (Sur VII). 2. Anastase; Anăstase (P Bor 8) cu afer.: Nâstase, frecv.; Năstasa (Aș Br 178); Năstăs/escu; -eni, -ești ss; Nastasioiul, N. (Buc; Cand); – ar. (Ant Ar). 3. Cu afer. de două silabe: Stasii, Vasile, act.; Stase, Gorcă, munt., 1840 (BCI X 113); Stași, mold.; -e, V., mold., act.; cu i protetic: Istasie, b., 1662 (Sur X); + -ac: Stasacu fam. ar. (RI IX 114). 4. Cu afer. de patru sunete: Tasie și Tasia (Ard I 248); Tasi, ar. (Fărș.); Tase, ar. (ib.) și munt. act.; Tasu fam. act. 5. -cu: Anastașcu (Has), cu derivatele prin afer.: Stașco, (16 A IV 239; 17 A IV 368); Tașcu pren. ar. act.; Tașcă fam. mold. (Bîr I), probabil de orig. ar.; Tășculești, fam. (Tec; cf. blg. și srb-cr. Taško (Rad voi. 82). Cf. și Tascău și Tăscău, olt. (Cand 99), <* A n a s t a s + -co, redat greșit în loc de Tășcău (T-Jiu), 7. Prob. Tașa, St. (Drag 126) și Tașula, ar. (AO VII 219). II. Segmentat în A n a s t a /s i e: A. 1. Nastă (C Ștef; Sd XVI 157; Fărș); Naste (Dm; C Ștef; 16 A I 237); -a (Ștef; C Ștef; Sd XVI 157; 17 B II 44) etc.; Nasta b, olt. și hațeg. 2. Nastu, ar. (Fărș); munt. (P10); ard. (Ard). 3. Nastoiu, olt. (Cand); – ar. (Ant Ar). 4. -f- -ac: Nastac, -ul, -ești (Tec II); Năstacu, Toader, mold. (RI XXIII 177). 5. Prob. cu afer.: Tacu, ar. (Fărș; Sur XIII); Taco, Șt., munt., 1388 (Rep D 25); Tăcui (17 B II 28); Tăcea, act. și Taciu, Vas., act.; cf. și blg. Tачо sint. < Anastase (Weig). 6. + -otă: Tacotă, olt. (Sd VI 507); Buturas derivă gr. T á k o s < Dimitrie, etim. care poate fi eronată. 7. Nesteac (Dm; Băl I; Sur V) etc. B. 1. Sie; -ști s. (RI XI 264); Siĭa, fiul lui Moran (16 B IV 301). 2. Siicul pren. ard. (Met B Tr.). 3. Sica b. (17 B II 21). III. Alte forme actuale și compuse: 1. Anastasian fam. act. 2. Cu afer.: Tassian, Al. (act.). 3. Anastasiu, cu suf. gr. -iu. 4. Anastasachi boier 1760 (Sd XIX 43); de unde prob. A s a c h i (Arh). 4. + Atanasie: Năstanasie, Vlad, log. (Drj nr. 7) și cu afer.: Stanasie, 1623 (Sd V 15). 5. Din alb. T s a t s e: ar. Țațu act.

CAVALLIOTI, Theodor Anastasie (c. 1728-1808, n. Moscopole, Albania), cărturar aromân. Autor al unei cărți de citire în limba neogreacă, însoțită de un vocabular grec-aromân-albanez (1770).

CRIMCA, Anastasie (?-1629), miniaturist și caligraf român. Episcop de Roman (1606-1608) și mitropolit al Moldovei (1608-1617 și 1619-1629). A ilustrat numeroase cărți de cult. Ctitor al bisericii Mănăstirii Dragomirna.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

Anastasie Crimca (Crimcovici) († 1629), episcop de Roman (1605-1608) și mitropolit al Moldovei (1608-1617; 1619-1629), cărturar și miniaturist, ctitor al m-rii Dragomirna, din jud. Suceava. Miniaturile sale se caracterizează printr-o remarcabilă inventivitate compozițională și prin predilecția pentru narațiune (Liturghier, 1610; Tetraevanghel, 1614; Psaltire, 1616 etc.). Prin opera sa, el se numără printre cei mai de seamă artiști români din epoca medievală.

Intrare: Anastasie
Anastasie
nume propriu (I3)