alăm sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 130/7 / V: alâm / Pl: ? / E: tc alym, tăt alem sau alym] (Înv) Dare plătită fiscului de către locuitorii tătari (din Moldova).

alâm sm vz alăm

❍ALĂM, ALÎM sm. 🔎 Dare ce plăteau Tătarii Domnilor Moldovei pentru pășunatul vitelor: apucîndu-ne noi să dăm Măriei Sale Domnului Moldovei ~ îndoit pe bucatele noastre (LET.) [tc.-tăt. alym].

‡ALÎM 👉 ALĂM.

alîm n., pl. urĭ (tăt. turc. alym, id.). Vechĭ. Biru pe care-l plăteaŭ Tătariĭ ca să aĭbă drept să pască vitele în Moldova. V. ușur.

alîm (-muri), s. n. – Contribuție specială care, începînd cu 1729, s-a impus de către administrația din Mold., tătarilor stabiliți în sudul Basarabiei. Tc. alim „rentă, venit”.

SHAH ALAM, oraș în S Malaysiei, la SV de Kuala Lumpur, centrul ad-tiv al statului Selangor; 319,6 mii loc. (2000). Centru comercial. Reședința sultanului.

SHAH ALAM II (Jalal ad-din Ali Jauhar), împărat al Indiei (1760-1788, 1788-1806) din dinastia Marilor Moguli. S-a sprijinit în actele sale de guvernare pe Compania Engleză a Indiilor Orientale.

ALĂM s. m. (Mold.) Dare fiscală plătită în Moldova de către locuitorii tătari. Să dee... de pe oi și de pe alte bucate alăm, și să-i lasă să șadă pe locul acela. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. alim, tăt. crim. alïm.