alắm sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 130/7 / V: alâm / Pl: ? / E: tc alym, tăt alem sau alym] (Înv) Dare plătită fiscului de către locuitorii tătari (din Moldova).

alấm sm vz alăm

alîm (-muri), s. n. – Contribuție specială care, începînd cu 1729, s-a impus de către administrația din Mold., tătarilor stabiliți în sudul Basarabiei. Tc. alim „rentă, venit”.

alîm n., pl. urĭ (tăt. turc. alym, id.). Vechĭ. Biru pe care-l plăteaŭ Tătariĭ ca să aĭbă drept să pască vitele în Moldova. V. ușur.

SHAH ALAM, oraș în S Malaysiei, la SV de Kuala Lumpur, centrul ad-tiv al statului Selangor; 319,6 mii loc. (2000). Centru comercial. Reședința sultanului.

SHAH ALAM II (Jalal ad-din Ali Jauhar), împărat al Indiei (1760-1788, 1788-1806) din dinastia Marilor Moguli. S-a sprijinit în actele sale de guvernare pe Compania Engleză a Indiilor Orientale.