ANAMORFOZA vb. I tr. A deforma o imagine prin anumite procedee optice. [< fr. anamorphoser].

ANAMORFOZA vb. tr. a efectua o anamorfozare. (< fr. anamorphoser)

anamorfoză sf [At: DEX² / Pl: ~ze / E: fr anamorphose] 1 Imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă). 2 Tip de metamorfoză în care larva are un număr mai mic de segmente decât adultul. 3 (Cin) Procedeu optic folosit pentru comprimarea imaginii, astfel încât să se poată înregistra pe pelicula cinematografică normală o imagine corespunzătoare ecranului lat.

*ANAMORFOZĂ (pl. -oze) sf. 📻 1 Desen diform, grotesc, al unui obiect, care, așezat orizontal în fața unei oglinzi conice sau cilindrice, e redat fără deformare ¶ 2 Imagine diformă, grotescă, a unui obiect reflectat de o oglindă curbă [fr.].

ANAMORFOZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose.

ANAMORFOZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală cînd este privită dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – formă].

ANAMORFOZĂ s. f. 1. deformare a imaginii unui obiect într-o oglindă curbă sau într-un sistem optic nesferic. 2. efect optic, în pictură, caracterizat prin a deforma ceea ce, văzut dintr-un anumit unghi, pare normal. (< fr. anamorphose)

ANAMORFOZĂ ~e f. 1) Imagine deformată care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. 2) Deformare a imaginilor într-o oglindă concavă sau convexă. /<fr. anamorphose

anamorfoza vb., ind. prez. 1 sg. anamorfozez, 3 sg. și pl. anamorfozează

anamorfoză s. f., g.-d. art. anamorfozei, pl. anamorfoze

anamorfoză s. f., g.-d. art. anamorfozei, pl. anamorfoze

anamorfoză s. f., g.-d. art. anamorfozei, pl. anamorfoze